Olandezii şi pistele lor de biciclete. O altfel de #revoluţie.

Olandezii au avut şi ei oraşe burduşite de maşini. Au avut şi multe accidente în care mureau mai ales copii. De asemenea, benzină scumpă. Şi criză economică. Ca în România de azi. Cu ajutorul multor #BikeWalk-uri, mentalitatea s-a schimbat. Şi-uite aşa, încet încet, în 2004 numărul de copii morţi scăzuze la 14/an, în vreme ce în 1971 mureau peste 400.   Într-adevăr, capitala Olandei e acum oraşul bicicletelor, fiindcă la o populaţie de 780.000 de locuitori există 600.000 de biciclete declarate. În capitala noastră aveam la începutul anului trecut 1,17 milioane...
read more

Anomalii pe Facebook

Nu  ştiu dacă v-am mai spus vreodată, dar la un moment dat eram o mână de oameni care ne distram pe Facebook semnalând chestii pe pagina intitulată “Anomalii pe Facebook“. De la traduceri de 2 lei, la obsesii şi până la ciudăţenii. De-a lungul timpului am văzut multe, credeam că nu mă poate surprinde nimic. Zilele trecute însă, am văzut un tip nou de “anomalie”. Mai văzusem  ”Many who like Roger Federer like this: Rafael Nadal.” sau “Many who like Mircea Eliade like this: Mircea Badea” sau “Many who like Marcus Miller...
read more

#Revolutie. Adevărul avantajelor tale. Împreună 2012.

Despre cartea lui Martin Page am mai scris, prin 2008, atunci când am citit-o, probabil. Dar mi-am amintit azi de acest fragment, cu care mă identific: “Toată lumea are ceva de spus despre femei, bărbaţi, poliţişti, asasini (şi politicieni – nota mea). Noi generalizăm pornind de la propria noastră experienţă, de la ceea ce ne convine, de la ceea ce putem înţelege cu slabele mijloace ale reţelelor noastre de neuroni şi în funcţie de perspectiva viziunii noastre. Este o înlesnire care ne permite să gândim rapid, să emitem judecăţi şi să ne poziţionăm. Dar asta...
read more

Oare chiar s-a întors Dan. C. Mihăilescu de la Athos?

Titlul cărţii “Oare chiar m-am întors de la Athos?” mi-a atras atenţia fără să ştiu dacă autorul este un smerit, iniţiat în tagma bisericească sau un individ “neînchinat la icoane”, aşa acum avea să se descrie Dan. C. Mihăilescu pe la jumătatea cărţii sale. Pe parcursul lecturii această mărturisire a sa capătă diverse forme, pe care le-am surprins în paragrafele de mai jos: “Izolat în context, antinomic faţă de situaţii, inconfortabil pentru echipă, de-a dreptul agasant pentru unii, pitoresc, poate, pentru gazde, dar surprinzător pentru...
read more

Care-i cel mai promiţător brand românesc?

Publicitatea este o activitate persuasivă complexă care ataşează bunurilor şi serviciilor ansambluri simbolice pentru a determina diverse categorii de public să le achiziţioneze, citeam eu deunăzi în cursurile pentru examenul de la “Publicitate şi planificare media”. Ignorăm faptul că despre publicitatea pe internet am fix 3 pagini în materia pentru examen. Citind mai departe am dat despre câteva idei din cartea “Don Juan sau Pavlov. Eseu despre comunicarea publicitară”. Autorii Claude Bonnange şi Chantal Thomas amintesc acolo despre personalitatea mărcii....
read more

Nimic nu are final fericit? (guest post)

Au 54 de ani împreună. Ea a plecat de la 17 ani de acasă, urcându-se pe motocicletă doar cu hainele de pe ea. El avea 26 de ani şi o motocicletă. Au urmat ani frumoşi şi simpli, de tineri indrăgostiţi. Nimic nu a distrus relaţia lor, nici moartea părinţilor lui, nici refuzul părinţilor ei de a recunoaşte noua familie, nici zilele în care el intra în mină şi nu se ştia dacă iese sau nu, nici faptul că au “plecat de la lingură”. Anii au trecut şi au avut primul copil. Un puşti cuminte, isteţ foc, care stătea unde îl puneai. Atât de isteţ şi cuminte încât...
read more

Trei texte despre #revolutie

Nu mă simt încă în stare să-mi dau cu părerea despre ce se întâmplă zilele acestea în “România lui Băsescu”, însă vreau să vă recomand trei texte. Primul este scris de Andreea Burlacu şi vorbeşte mai ales despre „dependenţa de calea deja aleasă „(path-dependence), din punctul de vedere al unui absolvent de ştiinţe politice. Al doilea text este mult mai vechi, a fost publicat în perioada paşoptistă (1840) şi e un fragment din prima nuvelă istorică din literatura română: “Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi. Vă reamintesc că nuvela...
read more

Şedinţa foto pentru calendarul #SuperFete

Pe la începutul lui decembrie Cristi Şerb a anunţat pe blogul lui că plănuieşte o nouă ediţie a calendarului cu fete din online (de la Fetele Twitter 2010 am ajuns la #SuperFete cu #obiceiurisanatoase, active în Social Media în 2011-2012 ). Au fost propuse în total 69 de fete, câteva s-au retras (mă bătea şi pe mine gândul ăsta necurat, dar mă bucur că n-am făcut asta) şi în final primele 24 de fete alese de “popor” au ajuns în etapa a doua: jurizarea. Treizeci de bloggeri au “tăiat în carne vie” şi în cele din urmă au rămas 12 mândre, cele...
read more

Ce puteţi face într-o după-amiază de weekend în Bucureşti?

La sfârşit de săptămână foarte mulţi locuitori ai capitalei o întind spre tărâmuri “mai calde” (mare/munte/shopping/ski/ târguri/concerte – în funcţie de sezon şi buget). Drept urmare, weekendul în Bucureşti nu-i chiar tragic, fiindcă oraşul e un pic mai gol, mai ordonat. Şi fiindcă avem parte de o iarnă primăvăratică, o să vă fac câteva propuneri de ieşit din casă, în plus faţă de cele disponibile săptămânal pe Jurnalul Ţării lui Andrei. Prima sugestie ar fi să mergeţi la patinoar. Aveţi mai multe variante la dispoziţie: Cişmigiu, Drumul...
read more

Despre “Fanaticii” lui Vlad Mixich

Cred că cel mai mult îmi place să citesc despre oameni. Am o slăbiciune pentru jurnale, biografii şi alte tipuri de lucrări despre viaţa cuiva. De aceea am căutat entuziasmată cartea lui Vlad Mixich – Fanaticii, fiindcă citisem că înglobează portrele a zece oameni cu vocaţie. Cartea se numeşte “Fanaticii”, iar Vlad afirmă că “toţi cei care au mişcat o rotiţă în lume au un anume fanatism.” Şi tot el spune că “uneori e bine, alteori, nu.”  Nu e o carte despre români de succes, autorul îşi permite chiar să facă câteva afirmaţii...
read more
Page 1 of 6612345...102030...Last »