2 poezii cu si despre Romania

Doamne, apără poporul român.

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maică-mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maică-Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

( Nichita Stanescu – Eu nu mă spăl de poporul meu! )

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Sa stie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încaput
Si sa n-astepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Ca el, oricum, din post în post,
E învatat s-o duca prost
Si harazit sa fie trist…
M-apuca plânsul, deci exist!

( George Tarnea – Egloga Destinului Tragic )

• Concurs cu premii: care-i diferenta intre cele doua poezii?