Ma minunez in continuare de cat de mandri sunt bobocii portughezi de facultatea la care studiaza. A trecut si jumatatea lui octombrie, iar ritualurile de initiere se desfasoara dupa aceleasi reguli, necontenit.
Spre exemplu, universitatea are si un imn, pe care toti il canta, chiar daca e 5.30 am si s-a luminat de ziuă. E un cover dupa superba melodie cantata de Sarah Brightman & José Carreras:
In portugheza, versurile ar fi astea. Traduse in romana de-un analfabet ca google translate, ar suna cam asa. Refrenul tradus in romana de MINE, ar suna cam asa:
Prieteni pentru totdeauna / Noi pana la moarte / Voi plange cand voi pleca/ De universitate imi va fi dor/ Prieteni pentru totdeauna/ Prieteni pentru totdeauna/ Voi parasi acest pamant/ Timpul trece, si-ntr-o zi am sa plec/ Dar nu voi inceta niciodata sa-mi amintesc/ De prietenii vechi.
Stiu, suna aiurea rau in romana. Dar imagineaza-ti un eveniment ca Saptamana Academica:
( partea a 2-a a filmarii ilustreaza un cantec de genul “Daca vesel se traieste, fa asa”, foarte indragit aici )
Crezi ca daca ai trai asta pe pielea ta ai putea vreodata uita momentul respectiv? Oamenii astia, de fapt, creaza amintiri. Dupa 2 luni de intalniri zilnice, jocuri, cantece, mima, etc ajung sa se cunoasca foarte bine intre ei si leaga prietenii puternice. Astfel, cand vor termina facultatea vor avea printre fostii colegi prieteni adevarati. In niciun caz nu se vor intreba cine-i strainul care sta langa ei la festivitatea de absolvire.
(Sursa foto)