Aventurile mele: ultima parte (Barcelona)

Ultima oara cand v-am povestit ajunsesem in Barcelona. Autobuzul cu care am plecat de pe aeroportul Girona m-a lasat chiar in buricul targului, la Arc de Triumf, unde ar fi trebuit sa ma astepte Adela. Ne-am intalnit dupa ceva timp si am pornit un pic la plimbare, pana sa inceapa ploaia. Am intrat intr-un pub sa mancam tortilla/paella, dar era meci Barcelona – Real Madrid si cum catalanii sunt fanatici ne-au spus ca barul se inchide in curand si nu ne pot oferi decat niste sandwish-uri cu jamon. Am baut o cafea si-am plecat.

In Barcelona am avut 6 zile intregi la dispozitie, timp suficient ca sa descopar orasul cat de cat. Da, mi-a placut mult, cum sa nu-mi placa? Structura orasului e geniala, cu strazi paralele si 3 bulevarde mari care le traverseaza ( Diagonal, Paralel si Meridiana ). Metroul + trenurile de scurta distanta puse la dispozitie de Renfe acopera foarte bine orasul si astfel traficul nu se prea blocheaza. Au un sistem foarte fain de biciclete pentru locuitori ( din pacate ): oamenii isi pot face abonamente lunare/ anuale si apoi inchiria biciclete pentru deplasare. Au foarte ( foarte! ) multe centre si toate sunt cu autoservire. Iei bicicleta de la Catalunya si o lasi la Espanya.

Parcurile sunt superbe ( Ciutadella, Estacio del Nord, Barceloneta, Joan Miro, dar mai ales Güell si Montjuïc ). Cladirile arata toate la fel, exista o continuitate a arhitecturii, iar plimbandu-te prin oras ai sansa sa admiri si faimoasele opere ale lui Gaudi: Sagrada Familia(care e faimoasa desi s-ar putea sa nu fie nicicand terminata), casa Battlo, casa Amatller, La Pedrera ( casa Mila ), casa Vicens, Palau Güell.

Portul Vell, plajele ce-l inconjoara, spectacolul fantanii magice de la Montjuïc, La Rambla, Boqueria, Barri Gotic, un magazin “El Corte Ingles” si un H&M sunt musai de vazut! (Ultimele 2 “atractii” sunt aici pentru a-i starni rasul Adelei)

Arhitectura fabuloasa, bucataria spaniola si vremea superba ridica Barcelona pe un piedestal. Ceea ce nu-mi place in Barcelona insa sunt oamenii. Vorba aia: “pacat ca-i locuit!”. Nu am o problema cu gay-ii, chinezii, palestinienii sau mai stiu eu ce natie. Ba chiar imi plac influentele culturale adunate din fiecare comunitate. Dar ma deranjeaza atitudinea de “ma doare-n cot”, cea de zi cu zi. Fireste, nu vorbim de domeniul turistic, caci acolo toata lumea e draguta; e pe bani.

Mi-am incheiat duminica, 6 decembrie, escapada. M-am intors in Porto ( al 5-lea zbor cu Ryanair in mai putin de 3 saptamani), am fost la vot, m-a plouat bine de tot, m-am suit in autobuz uda leaorca si am tremurat timp de 4 ore pana am coborat in Bragança.

Happy ending.

• LATER EDIT: Am uitat de ce am inceput postul asta: ca sa le multumesc celor fara de care excursia asta n-ar fi fost posibila( ): Anca, Ana, Katherine, Philip, Alex, Nico, Doru,  Amalia, Sanziana, Marco, Giovanni, Frederico,Daniel, Catalina, Ricardo, Loes, Mara, un nene portughez, Adela, Otilia, Larisa, Bella.
• PS: Mi-ar fi placut sa multumesc si unui sponsor. De exemplu, ar fi cazul sa am si eu o camera foto, nu un telefon cu 3.2 megapixeli