Camil Petrescu pentru posteritate

“Cînd vorbeşti mult, gîndurile se risipesc, sentimentele se volatilizează prin vorbe. Albina nu pierde nici un pic de polen, îl adună. Gîndeşte-te la artificiile pomului de Crăciun. Cum le dai un chibrit se aprind o clipă, dar se sting imediat, iremediabil. Păstrează-ţi personalitatea! Fii mai calculată! E un şiretlic al naturii intime această nevoie de discuţie, de confidenţe, de prea numeroase prietenii. Disciplinează-te! Ai un fel de grizerie verbală, care te satisface pe moment, dar ce rămîne? Trebuie să aduni în tine tot. Acest tot va izbucni într-o zi în scris. Poţi să stai lîngă un cireş şi să aştepţi să se coacă, dar să stai lîngă un plop şi să aştepţi ivirea cireşilor? Asta nu! Nu se scrie un roman spunînd vreau să scriu”. ( Camil Petrescu )

Povestea intalnirii dintre scriitorul Camil Petrescu si scriitoarea Cella Serghi o puteti citi aici. Ma face sa-mi doresc sa citesc cartea “Pînză de păianjen”.

“S-au cunoscut la Ştrandul Kiseleff din Bucureşti. Ea cu liceul abia terminat, consumatoare de Ionel Teodoreanu, blondă şi cu părul căzut pe jumătatea dreaptă a feţei. El scund, uşor surd, cu ochii albaştri, albaştri. Au venit prezentările: “Scriitorul Camil Petrescu!”. A se citi cu accentul pus pe “scriitorul”, vă rog!”