Bradut Florescu este presedintele lumii lui. Curios e faptul ca-i place programul de la 9 la 18, ca un veritabil corporatist.

„Ora 13:30: Gatesc. Ananas cu banane natur. Se ia ananasul, se curata, se taie felii, se iau bananele, se curata, se taie felii, se servesc impreuna cu ananasul, se arunca resturile la pasari.

Mi-a placut de Bradut de prima oara cand „l-am intalnit”. Fiindca are curajul sa stea printre „oameni care nu seamana cu el”. Fiindca:

„Am pus ceva banutzi deoparte. Nu multi. Vreo 10.000 de euro. Nu vreau sa cumpar case sau terenuri pe-aici, nu vreau sa deschid afaceri sau sa petrec pana dimineata cu sexy-asiatica. Vreau sa invat sa traiesc cu cat am nevoie. Daca invatz, pot sa stau aici un an, doi, trei. Daca nu, stiu cativa oameni care or sa ma astepte la aeroport.

N-am fugit de nimeni si spre nimic. Mi-am luat dreptul de a exista, pur si simplu, de a trai ca un simplu om, neconditionat de nationalitate, statut social, istorie si istoric, trecut si asteptari. Dreptul de a ma plimba daca vreau si de a sta daca vreau, dreptul de a nu face baie in mare si de a nu sta la plaja doar pentru ca sunt aici. Dreptul de a nu incerca bucataria thailandeza sau curvele thailandeze. Dreptul de a nu fi nicaieri, nicicand.”

Ei, o fi rau sa stai „la 20 de palmieri distanta de” asta?

Si-acum, lasati-ma sa meditez la anul meu sabatic. Fiindca dupa ce-o sa ajung mare director de comunicare, o sa plec in lume. 😛

PS:

  • Zoso s-a intrebat si el ce vrea Bradut Florescu.
  • Exarhu a scris despre „melancolii centrate pe neputinţa de a duce la capăt o hotărâre asemănătoare”.