Amintiri din weekendul de aur

Sambata a fost o zi ca-n filme, pe care mi-am petrecut-o cu fetele. Seara, pe la 20.00, am ajuns la concertul sustinut de Elton John in Piata Constitutiei si m-am asezat, un pic sceptica, langa Anca_N si prietenele ei. Sceptica fiindca nu creadeam ca o sa-mi placa atat de mult concertul pe cat mi-au placut ultimele la care am fost. (Noisettes, Goran Bregovic)

Nu ii contestam abilitatile lui Sir Elton John, doar ca pe mine nu ma da pe spate muzica lui. Incet-incet insa, concertul se transforma in ceva foarte dragut, iar calitatile lui Elton cresteau in ochii mei. A inceput sa cante la 10 minute dupa ora stabilita, nu la o ora dupa ora stabilita, cum fac adevaratele valori. A cantat timp de 2h30′!

Au fost si cateva elemente conjuncturale care au dat savoare concertului: faptul ca in timpul melodiei “Candle in the wind” s-a luminat Casa Poporului (era ora la care se aprindeau luminile, Casa Poporului fiind in spatele nostru), faptul ca publicul era unul matur, care a crescut cu muzica lui Elton si care acum isi traia parca din nou copilaria.

Mi-a placut mult de Nigel Olsson, tobarul trupei, membru inca din 1969. Are o prezenta scenica greu de uitat.

(Multumesc HotCity pentru invitatie!)

Imediat dupa concert am taiat-o prin centrul vechi si nu creadeam ca o sa mai ajung si la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Dar am ajuns la 11 si un pic, la țanc, fiindca tocmai atunci incepea, propriu-zis, Noaptea. N-am rezistat decat pana la ora 01.00, desi ar fi trebuit sa raman acolo pana pe la 6 dimineata. 7 ore de publicitate, va dati seama?

Mi se pare interesant cum au invatat oamenii sa dea bani pe bilet ca sa umple Sala Palatului si sa priveasca acele reclame pentru care in mod normal schimba postul TV.  Fiindca eu cred ca un om normal care priveste zilnic la TV schimba postul in pauza publicitara, chiar daca e o reclama in care iepurasii Durex sunt mega-amuzanti. Sau una in care George Clooney isi afiseaza zambetul de barbat fatal in fata lui John Malkovich, pentru Nespresso.

Si uite asa am incheiat ziua de sambata. Duminica m-am trezit de dimineata ca sa merg la Bookfest. M-am afundat timp de cateva ore in universul cartilor, dupa care m-am intalnit cu ASER-istii si am plecat la Saftica, pentru a sarbatori cu totii sfarsitul unui an plin de proiecte reusite pe care asociatia le-a organizat.

La intoarcere m-am perindat cu trei dintre ASER-iste pe strada Arthur Verona, unde se desfasura ultima seara de Street Delivery. Un mod ideal de a incheia un weekend fain, cu povesti frumoase.

Doar licenta ma mai streseaza acum. Sesiunea s-a incheiat si trebuia sa sarbatoresc asta cumva.