Cum am cazut in cap la Montaniada 2010

Si-am ajuns vineri seara la munte. Am trecut pe langa Poenari, am salutat Electricianul, am privit varfurile inca inzapezite, lacul pe care il tot incojori si am urcat pentru a nu stiu cata oara Transfagarasanul. Dupa o cursa contra timp, am poposit la km 106, la nea Vasile-n poarta. Acolo, masinile erau parcate ca-n Bucuresti, bara la bara.

Am vazut primele corturi si m-au cuprins emotiile. Am vazut budele, pe aceeasi pozitie ca-n 2009. Am auzit forfota de inaintea concertului. Am intalnit oamenii. Oamenii de munte, asa cum le zic eu.

Am instalat cortul, pe intuneric; alaturi, sub parasuta alba, Cosmin Atanasiu dadea sfaturi despre fotografie.

La scurt timp a inceput concertul, cu Titus cantand “Primavara”, melodia neoficiala a acestei editii. Apoi au urcat pe scena Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici. Cand sareau sigurantele la generator, publicul canta alaturi de cei doi, astfel incat muzica nu s-s oprit nicicand.

Cantarea a continuat la foc, pana la 8 dimineata, cand m-am trezit eu.

Da, m-am trezit la 8 fiindca eram in Fagaras si voiam sa urc pe  un varf. Am ajuns pe Vanatoarea lui Buteanu, 2507m. (traseu pentru pensionari :D)

La intoarcere in tabara am facut la primus o super supa la 2 lei, cu aroma de curry. Am mancat jumate, de buna ce era.

Dupa-amiaza, in Adventure Park, acolo s-a intamplat nebunia din titlu. Imediat ce-am testat tiroliana.

Nu-mi imaginam, fireste, c-o sa se intample. Ba chiar imi doream sa scot timp bun la toate probele.

Cum mereu m-a batut gandul sa fac armata, am mers la “5 minute de armata”. Si-am urcat pe plasa de franghii.

Si-am urcat pana sus. Si-am trecut pe partea cealalta a plasei. Si-am cazut. In cap, fiindca mi s-a prins piciorul drept in plasa. Cand am ridicat privirea, am simtit iarba in gura;  cosisem cateva firicele 😀

A fost amuzant, ce pot sa zic. M-am ales cu vanatai pe spate, pe gamba, pe brat si cu patru poze “inainte de”. Fotografului meu nu i s-a parut amuzant sa-mi faca poza si cand eram pe jos.

Am mai povestit catorva persoane prin tabara, celor mai apropiati, dar voi aveti exclusivitate. Relu, salvamontistul minune (:D) a ras si el, si-a incercat chiar sa ma consoleze: “Stai linistita, nu esti singura”.

Macar eu am ce povesti! Voi, astia care-ati castigat premii la Montaniada, ce povesti aveti?



29 Responses to “Cum am cazut in cap la Montaniada 2010”

  1. ionut says:

    E bine ca exista initiative (nu proiecte) de genul. Mi-e totusi greu sa inteleg de ce exista doar aceste fotografii sub orice critica. Hai sa fiu practic si sa vorbesc despre reclama pe care o fac (fotografiile) acestui eveniment. Fotografia de grup pare facuta intr-un apartament, in fata unei jumatati de poster. Cei ce nu sunt familiarizati cu asfel de excursii si nu au simtit farmecul lor, nu au cum sa fie convinsi de asemenea cadre. E pacat ca tratam cu atata superficialitate si lipsa de interes. Noroc ca a iesit bine ultimul cadru, cu niste mdalii de 2 lei. Sunt profund dezamagit.

    • Ionut, eu am scris un articol subiectiv si am atasat cateva poze care sa ilustreze ce-am vrut sa zic. Fireste ca fotografii exista mai multe, cauta si vei gasi.

      Nu-nteleg dezamagirea ta si nu stiu unde vezi tu lipsa de interes.
      Si ce-ai avut cu poza aia de grup ??

      • Biggy says:

        Ella, permite-mi sa te citez: “Macar eu am ce povesti!”
        Si personal pot spune ca mie imi plac povestile tale!
        Cam atat am avut de spus.
        Ma inclin…

      • ionut says:

        Poza de grup e sub orice critica. Nu trebuie sa fii fotograf sau critic de arta sa observi asta. Daca un articol e subiectiv nu inseamna ca trebuie sa arate asa. Nu ma asteptam sa-l aveti pe M. Moiceanu cu voi, dar pentru niste fotografii mai bune era nevoie doar de putina rabdare. Nu-mi place ca atitudinea asta stirbeste frumusetea locului.
        Cred ca daca e sa astepti ceva serios, astepti de la organizator (sau de la unul din cei ce se bat cu pumnii in piept), nu de la adolescenti gen Mytzi care nici nu scriu corect (dar care au fost acolo si au inca adrenalina-n vene).

    • Balan Silviu says:

      Nu inteleg atitiudinea ta , Ionut , care-i problema ta referitor la ce poze posteaza omul pe blogul personal. Nu te obliga nimeni sa te uiti .Daca nu-ti place ce vezi , e simplu , iesi . Cat despre “mdalii de 2 lei” , in primul rand se numesc medalii si in al doilea rand , ma intreb cate medalii ai castigat . Ma gandesc ca poate sute , mii , de sunt asa de nesemnificative .

      No , povesteam mea de la montaniada (http://tanar-si-liber.blogspot.com/2010/07/montaniada.html), cu mentiunea ca si cei care castiga medalii au ce povesti 😛

      • ionut says:

        Blogul personal e unul public. Mai scriu inca o data: PUBLIC. Daca nu-ti place ce vezi, sau daca sesizezi niste nereguli, le scrii aici, la sectiunea comentarii. De unde ideea ca trebuie sa fii de acord cu ceea ce publica proprietarul unui blog?
        Expresia medalii de 2 lei era o ironie. Imi pare rau ca nu ai inteles-o. Nu cred ca discutam aici despre realizarile ficaruia. Orice om are ce povesti, indiferent de olimpiadele la care participa si medaliile de plastic cu care se mandreste.

        P.S. Intre noi fie vorba, daca tot corectezi lipsa unei litere intr-un cuvant, macar asigura-te ca nu ai mai multe greseli decat cel pe care-l corectezi.

  2. Mytzi says:

    Super tare…. ma bucur ca ai cazut in cap….. AAAAA pardon am vrut sa zic ca ai fost acolo printre noi :))

    Oricum adrenalina a fost si pe traseu si in tabara cat cuprinde..
    Pacat ca sunt putine Proiecte… OFF iar am gresit… am vrut sa zic “evenimente” de genu’ asta (vb colegutzului ionut de mai sus) si asa multi experti care critica din fotoliu printre coji de seminte 😉

    P.S. yo unul abia astept pe urmatorul 😉

    • ionut says:

      Cuvantul proiect face parte din limba romana si este definit foarte clar. Atunci cand nu este vorba despre un proiect (oricare ar fi domeniul), documentul sau pachetul de documente nu se numeste proiect. E foarte simplu. Daca il folosim doar asa ca sa ne dam adulti, este o greseala. Problema e ca aceste greseli sunt intr-un spatiu public. Vine un(o) alt(a) Pytzi si o ia de buna. Pytzi mai are si el(ea) un blog pe care isi expune “proiectele” si tot asa. Pana ne tampim toti.

      • Bine, imi cer scuze ca saracul muntoman fotograf nu stie meserie. Dar nu asta era scopul.
        Din 2009 avem cel putin o poza facuta de profesionisti: http://elenaciric.ro/2009/cum-o-fost-la-montaniada-2009.html Acum esti mai relaxat?

        • ionut says:

          Relaxat nu sunt, dar voi fi. Nu sunt pentru ca am alte lucruri de rezolvat, conform fisei postului. Nu trebuie sa “stie meserie” ci sa aiba rabdare si sa incerce pana vede ceva ok pe display-ul aparatului.
          Ca sa-ti raspund direct, da, e mult mai bine. Desi aparentele ar spune ca am fost egoist, nu e asa. Vreau ca toti cei ce cauta informatii despre aceste locuri sa le gaseasca asa cum sunt. Vreau ca o mare parte dintre tineri sa renunte la atitudinea “oriunde numai nu in Romania” si sa fie interesati de ceea ce este frumos aici. Stiu ca nu asta era scopul, dar greselile se pot corecta si fiecare dintre noi poate sa invete ceva nou.

      • Biggy says:

        De-a lungul timpului, orice limba primeste cuvinte noi sau se aduc definitii noi unor cuvinte deja existente. E una din modalitatile de imbogatire a limbii.
        Este si cazul cuvantului “proiect”, care avea de ceva vreme intelesurile sale si caruia i-a fost adaugat unul nou, care cel mai probabil nu a aparut inca in dictionar, dar care este acceptat si folosit ca atare.

        Pentru referinte: Proiect = Un grup de activitati inter-relationate care sunt planificate si apoi executate intr-o anumita secventa cu scopul de a crea un produs sau serviciu unic intr-un cadru de timp determinat.

        Definitia data mai sus e doar una informativa. Exista si o descriere mai detaliata a ceea ce inseamna Proiect. Dar aici nu e nici locul, nici momentul.

        Ella, imi cer scuze pentru off-topic!

        • ionut says:

          “Proiect = Un grup de activitati inter-relationate care sunt planificate si apoi executate intr-o anumita secventa cu scopul de a crea un produs sau serviciu unic intr-un cadru de timp determinat.”-partial corect. Proiectul este doar faza incipienta. Atunci cand acele activitati sunt executate, cum spui tu, nu mai este proiect. In afara de cazul in care proiectul este de natura tehnica, denumirea de proiect se atribuie unei propuneri sau unei variante in lucru.
          Se poate discuta pe un exemplu extrem de simplu: proiect de lege. Legea are statutul de proiect pana la faza de aprobare. Ulterior devine lege.
          Tin sa-ti amintesc ca in Romania exista o legislatie si diverse proceduri. Un proiect are acest statut cand le respecta, in functie de domeniul de activitate aferent. Nu vorbim aici de probleme juridice, ci de reguli de bun simt. Este locul unor astfel de discutii daca aceasta greseala este repetata in articole sau in comentarii.

  3. Vik says:

    Super tare.Bine ca teai distrat desi erai cu capu in jos 🙂
    Sper ca la urmatoarea editie sa particip si eu 😀

  4. denisa says:

    buna ziua
    sunt foarte fericita ca am participat la acest trofeu si sper sa nu fie singurul
    a fost munca si apoi distractie…..si tot asa ….
    nu stiu de ce incep unii cu criticele……este cel mai tare trofeu
    nu mai organizeaza nimeni asa ceva
    multi oamenii au muncit zi si noapte si in special fetele….care sunt mai mare la numar…….
    va pup si sa auzim numai de bine
    denisa:)

  5. Ok. Hai cu povestea.

    Am ajuns pe la 12.30 (la pranz)in tabara. Una din putinele dati cand am pus cortul pe lumina.
    Apoi am facut turul de onoare, prea putini cunoscuti. M-am intors la cort sa scot hainele, toate gadgeturile just-in-case, am pus gospodareste scaunelul in fata cortului si am zdranganit cateva acorduri.

    Mi-am adus aminte de jocuri. Credeam ca anul asta o sa am mai mult curaj si o sa ma dau cu/pe tiroliana. N-a fost asa. N-am facut nici cele “5 minute de armata”, insa am aruncat busteanul ~6 metri si am baut sucul la “7 paie” in 9 secunde (de 2 ori).

    A venit seara. Am vazut pe twitter ca erai in drum spre Montaniada. Mi-am zis sa te caut. Era sa ma duc la altcineva, da` era prea ciufulita sa fii tu. Ne-am cunoscut la Baniciu, am gustat niste seminte, impartite cu inca 5 oameni.

    Mai tarziu a venit si “concertul” nostru din fiecare seara la munte. Care mai de care mai imbietor cu cate-o palinca, tuica, bere, vin, insa am zis NU cu toata increderea (voiam sa intru in traseu).

    Dimineata a venit prea repede, dupa doar 4-5 ore de somn, cand au inceput sa-mi zgaltaie cortul “hai ma, mai vrei sa mergi in traseu ?” “da, inca 5 minute”. Am realizat mai tarziu ca mai puteam sa dorm inca vreo 2 ore.

    Mi-am facut rucsacul, apa, sandwichuri, snickers-uri, tricou de schimb, fluier, pelerina, trusa medicala, frontala (eram echipat cat pentru o echipa intreaga, dar nu am mers cu echipa, pentru ca as fi ramas in urma) si hai la drum. Pana la alpinism eram deja obosit :|.

    Am stat putin si pe la alpinism si am zis sa pornim spre Balea, dar nu prea curand pentru ca masina a plecat abia dupa jumatate de ora.

    Am mers cu duba vreo 20+ oameni. Mirosea ingrozitor a carne de vita/porc, dar am rezistat cu stoicism.

    Am ajuns la teste, am dat skip, hai pe munte. Dupa prima parte de urcus eram mort. Am vrut de vreo 3 ori sa ma intorc, dar cand ma uitam in jos renuntam. Am mancat un snickers, am baut putina apa si hai la drum.

    A urmat o coborare relativ lina. MINUNAT. N-a durat prea mult bucuria, da-i si urca si lupta cu iarba si pietrele umede, dar bine ca am bocanci noi cu talpa…wait for it…VIBRAM. 😀

    Mi-a fost un pic de frica la partea de zapada/gheata dinainte de Fereastra Zmeilor. Am mai facut si acolo niste poze (sa vada mama :D).

    In mare a fost frumos traseul, dar cred ca cel mai tare m-a obosit partea de drum drept de pe sosea. Nu-si avea rostul, dar trebuia sa ajungem intr-un fel in tabara.

    Am ajuns in tabara si am aterizat direct in rau cu picioarele mele umflate de la atata mers (n-am mai fost intr-un traseu de 2 ani).

    M-am odihnit putin si mi-am zis ca e timpul sa stresez lumea cu niste scartaituri de vioara, pana m-am ofticat ca nu iesea bine deloc.

    Intrebarile si raspunsurile zilei de sambata:
    “A cui e vioara ?” “A mea”
    “Dar tu stii sa canti la vioara ?” “Nu, dar incerc”

    Dupa cateva raniri ale orgoliului propriu, am fost pe punctul de a nu mai intra cu vioara in cultural, insa seara la repetitii, impreuna cu chitarele, a iesit, zic eu, destul de dragut. Si cred ca a sunat si mai frumos seara la cultural, pentru ca am primit felicitari din partea mai multor muntomani.

    La scurt timp dupa reprezentatia noastra, a celor de la VERDE, am plecat la somn. Eram prea obosit din traseu.

    N-am apucat sa stau la premiere, deoarece nea sofer al meu se cam grabea si era si drumul cam lung Montaniada – Galati via Bucuresti (7 ore), voia sa ajunga acasa pe lumina.

    Din cate imi amintesc avem asa:
    1.Locul I la cultural.
    2.Locul III la 3 probe teoretice.

    Locul III la etapa asta si pana acum ne mentinem pe 2 in federatie. Eu zic ca e bine.

    Concluzionez ca a fost o iesire benefica sufletului insa nu si muschilor care au suferit duminica, luni si marti.

    Cred ca mi-am descoperit si muschi pe care nu-i stiam ca-i am, pentru ca ma dureau.

    Ce pot sa mai zic ?
    Sa ne vedem cu bine la urmatoarele etape si Verde sa castige :))

    • Alex, concurezi la premiul pentru cel mai lung comentariu pe blogul meu 😛

      Felicitari pentru premiile castigate de Verzi 🙂

      Cat despre experienta ta cu vioara, pot sa spun ca n-a fost chiar jalnic 😛 Iti statea bine, ai vazut ca ti-am facut si poza.

  6. […] This post was mentioned on Twitter by Elena Cîrîc, Alexandru Negrea. Alexandru Negrea said: @Minxieee a căzut în cap :)) http://bit.ly/c3NlG7 Maddy şi-a luat acvariu http://bit.ly/d93ljU […]

  7. reckful says:

    misto pozele, looks like you had fun!

    @Ionut: si eu speram ca romanii sa lase-n spate Hi5-ul si sa-si puna numele adevarat pe Facebook dar… vreau ca o mare parte dintre tineri sa renunte la atitudinea “oriunde numai nu in Romania” si sa fie interesati de ceea ce este frumos aici. Stiu ca nu asta era scopul, dar greselile se pot corecta si fiecare dintre noi poate sa invete ceva nou.

    n-ai tu dreptul sa faci astfel de comentarii gratuite avand in vedere ca Elena a postat zambind pozele pe site si nici n-ai dreptul sa-i strici faptul ca e fericita.’njoy your shit attitude b.

    • ionut says:

      In primul rand nu vad absolut nici o legatura intre ce am spus eu si problema adolescentina hi5 vs facebook.
      In al doilea rand am dreptul sa fac comentarii. Exista multe pareri si nu toate sunt armonizate cu articolele publicate. In plus, nu stiu cum ar justifica opusul faptul ca autoarea a “postat zambind”.
      In al treilea rand eu nu stric nici faptul si nici fericirea (oricare ar fi principiul logic al expresiei) autoarei. Ce nu vreti sa intelegeti multi dintre voi este ca blogul e un spatiu public si prin publicarea unui articol iti asumi (sau ar trebui sa) o responsabilitate. Nu ti se da in cap dar e normal sa primesti critici. Daca ai citi cu atentie ai ajunge la concluzia ca eu am avut comentarii legate de articolul in sine, nu de initiativa sau desfasurarea efectiva a evenimentului. Deci si prin urmare nu vorbim de fericirile si andrenalina participantilor la eveniment.

      • reckful says:

        oh i see what you did there.

        ai vrut sa spui internetului ca ti-e scarba de articolul asta fara sa para prea evident. you wily trickster.
        oricum, “Ce nu vreti sa intelegeti multi dintre voi este ca blogul e un spatiu public si prin publicarea unui articol iti asumi (sau ar trebui sa) o responsabilitate.” e cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si-n viata reala gasim spatiile astea publice, daca vrei sa demonstrezi ceva mai bine n-o faci aici ca esti zero (nu ma refer doar la modul in care postezi, ci-n general).
        and why the fuck would you say ‘ANDRELINA’? k missclicked. you fg.

        • ionut says:

          Nu mi-e scarba de articol. M-am exprimat destul de clar si nu cred ca asta reiese din ce am zis eu. Daca e sa vorbim de critici aduse intregului articol, Dragos (mai jos) a fost mai dur ca mine.
          Nu cred ca poate fi o idiotenie rasponsabilitatea asumata pentru ceva ce ai publicat. Atunci cand urmaresti un buletin de stiri la TV, ai pretentia sa nu ti se spuna tampenii – e un exemplu banal. Si aici suntem tot in viata reala.
          Nu vad cum as putea sa incerc sa demonstrez ceva in sectiunea de comentarii in cadrul unui articol pe un blog. Asta e motivul pentru care exista aceasta sectiune: pareri si reactii.
          Cred ca ai putea fi mai rezervat cu aprecierile la adresa mea. Pana la urma discutam ceva concret. Ca sa fie clar, un om care face ceva (orice ar fi acel ceva) prost, nu inseamna ca acel om este si el prost.
          Ii spuneam si lui Silviu, ar trebui sa te asiguri ca nu ai greseli de scriere mai mari decat cel pe care-l corectezi.

  8. dragos says:

    dar poza cu cazatura in cap de ce nu ai pus-o? sau nu exista asa ceva si ai inventat asta ca sa mai ai ce sa scrii pe aici? sincer, chiar nu ne intereseaza cum ai cazut tu in cap… era mai palpitanta povestea daca ti-l rupeai, poate dupa ce te vindecai invatai si tu sa scrii lucruri interesante. maine ce va urma? “cum m-am speriat de un paianjen si am fugit intr-o padure plina de canibali”? PA-TE-TIC!

    • Pai, Dragos, spre dezamagirea ta (si a altora, chiar si a mea), prietenul care ma fotografia s-a gandit intai sa verifice ca nu mi-am rupt gatul, spart capul, etc, decat sa ma fotografieze in secundele imediat urmatoare 🙂

      Asta e, ce sa fac daca am prieteni buni? Pierd subiectele palpitante pentru blog.

      • Daniel says:

        Nu trebuie sa fim perfecti. Bine ca nu ai patit nimic grav.
        Nu-i baga in seama pe cusurgii. Iesirile pe munte nu trebuie sa fie imortalizate perfect si nici transformate in actiuni de PR. Conteaza sa ramanem cu ceva in suflet si sa ne simtim bine mergand mai departe in viata…

  9. ionut says:

    Nu prea sunt de acord cu ce zice Dragos dar in fine. Pana la urma e un blog personal si articolele nu trebuie sa fie interesante (apreciere subiectiva oricum). Initial nu am vrut sa spun nimic dar titlul nu e cel mai fericit, ce drept. Pare inspirat din blogul Alinei Constantinescu.
    Nu pot sa nu observ ca nu a sarit nimeni pe Dragos, in plus, stapana castelului a aratat o diplomatie exacerbata. Mi se pare o maniera destul de ieftina de a comenta, mai ales ca eu m-am abtinut, pana acum cel putin, de la a face un articol intreg patetic; dar trebuie sa inveti din greseli si in consecinta cred ca ar trebui sa adopt o atitudine similara. Asta e trendul, astea sunt exprimarile care ar trebui folosite.

  10. […] publicate pe blogul Elenei “Proiect” Cîrîc în cadrul unui articol dedicat Montolimpiadei 2010. Eu am criticat calitatea slabă a fotografiilor şi m-am trezit atacat de diverşi tineri (toţi […]

  11. […] Iar despre ediţia de anul trecut, prima în care nu m-am implicat ca organizator, am scris aici: http://elenaciric.ro/2010/cum-am-cazut-in-cap-la-montaniada-2010.html […]

  12. Vlad says:

    eu am castigat la slackline…a fost frumos, ce sa zic. eram, oarecum, avantajat, pentru ca ma antrenasem in prealabil la mersul pe slack in parcul izvor, cand fenomenul era inca la inceput la noi… in fine, aici era ceva adaptat, cu sustinere de o coarda de care, daca nu erai atent, mai degraba te incurcai. in fine, am reusit un timp de s-au socat arbitrii, lucru de care sunt mandru 🙂
    in rest, la proba de traseu am fost varza pentru ca nu am mers acolo pentru a castiga, ci pentru a participa. un oarecare spirit olimpic fara dorinta de lauri. da chiar, acum ca ma gandesc mai bine, initial nici n-am vrut sa particip la slackline, ci voiam doar sa ma dau pe el. arbitrii m-au convins sa incerc si “varianta oficiala” contratimp :))

Leave a Reply

css.php