Despre ploaie

As fi spus ca nu-mi place ploaia. De cele mai multe ori cand ies din casa dimineata si observ ca afara ploua privesc lung. Azi dimineata insa am zambit. Am zambit pentru ca exact inainte sa ies pe usa m-am indreptat spre biblioteca si am ales o carte noua fara second thoughts. Am ales “Despre ploaie”, a lui Martin Page, nestiind ca afara chiar ploua.

M-am suit in RATB si am inceput sa citesc: “Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa te recuosti diferit”

Incet-incet a inceput sa-mi placa eseul lui Martin Page si i-am dat dreptate in multe cazuri, mai putin atunci cand hiperboliza. O sa va arat cateva fragmente care mi-au placut mie cel mai mult.

“Inveti sa iubesti ploaia asa cum inveti sa iubesti vinul: mai intai te strimbi, ca sa pari diferit si cu riscul de a nu-ti face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevarata, ea necesita inventivitate, chibzuinta si o anumita experienta de viata.”

“Ploaia poarta in sine genele copilariei. Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, topaiam in balti si ne bateam cu apa.

Desigur, intrucat de pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca. Adevarul e ca ne incanta improscaturile. Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete. Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalati.”

“Cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in conrturi. Dar ce fac barbatii si femeile cand nu ploua? Fac plaja, pierd vremea in fata vitrinelor magazinelor de imbracaminte, organizeaza garden parties si masacre.”

“Proverbele si cantecele spun ca poate ploua cu aur, cu galeata, cu pisici, cu barbati si cu femei.”

“Frumusetea ploii sta in caracterul ei imprevizibil. De fiecare data, atingerea ei ma surprinde, mi se face pielea de gaina. Nu va fi nici un divort.”

“Uterul norilor se contracta. Pantecele cerului se intredeschide. Pantecele cerului se intredeschide. Din el se scurge lichidul amniotic si ne acopera.

Cu fiecare ploaie, se rupe din nou apa. Sa o sarbatorim cu vestea unei nasteri. Avem libertatea de a alege ce a putut sa se nasca: o prietenie, o poveste de dragoste, o idee, poate o parte din noi insine. Multi nu taie cordonul ombilical al acestor fagaduinte in fasa. Ele nu vor ajunge niciodata la maturitate.”

Pasajul asta m-a amuzat terbil: “ Cea mai mare parte a apei de pe Pamant este sarata, si totusi apa de ploaie este dulce. Sarea a ramas acolo sus cu un scop necunoscut. Poate e folosita la colorarea norilor.”

Va recomand sa cititi si voi cartea intr-o zi ploioasa, o sa priviti altfel lucrurile In orice caz, e o lectura mai mult decat usoara si placuta.

(Poza)