Unii oameni o duc prea bine. Ce naiba ii trebuie unui om normal sa aiba chiar asa tot ce pofteste? Sa se duca la magazin si sa isi puna problema ca nu ii trebuie o unealta speciala cu care sa apuce capacul de la borcan si ca poate sa faca asta cu un cutit, daca baga varful cutitului sub capac putin pana intra aer in borcan, ca dupa aia e usor sa il deschizi.

Daca ai unealta aia care te ajuta sa apuci capacul de la borcan, cum iti mai fortezi tu creierul sa isi faca reactiile chimice? Nu devii cu timpul o leguma, o scuza pentru ca traiesti? Dar asta inseamna ca noi, astia care nu ne permitem dracovenia aia de deschis borcane ca nu avem destui bani si ca trebuie sa luam oua, si nu oua din alea de la care stii numele gainii care a cacat oul si care sunt numai 6 in cutie, ci din alea ieftine la 30 de oua pe carton, suntem mai inteligenti? Ducem vieti mai bune sau mai pline de ceva decat ala care isi permite toate cele?

Scoala m-a trimis in Danemarca anu’ asta ca am fost mai destept ca altii si am aplicat pentru bursa, nu cred ca ceilalti colegi ai mei stiu ca au si ei posibilitatea sa plece, da’ nici nu le zic. Am ajuns aici dintr-o tara de care nu stie aproape nimeni, dintre oameni de care nu stie nimeni. Dar nu-i asta problema, ca le zic eu ce si cum, ca Inna e de la noi si ca muzicile pe care ei le asculta sunt de la noi. “What? This is Romanian too?” Nu stiu daca e ceva inteligent ce fac eu dar altfel nu am cum sa incep sa le povestesc de Voronet sau Eliade daca ei nu au nici macar o idee simpla de unde sa plece sa asocieze lucrurile ce le spun eu. I-am invatat pe toti pe care i-am intalnit cate ceva despre Romania. Daca te plimbi prin oraselul asta unde am ajuns eu, exista o sansa, fie ea mica de tot sa auzi  “Ma cac apa”. Asta i-am invatat eu. Le-am mai povestit si de peripetiile lui Nicusor de la Braila.

Prima data cand am realizat ca nimeni nu stie nimica de noi, de mine, a fost atunci cand a trebuit sa facem o prezentare despre noi si tara de unde venim. In timp ce tipii din Olanda au facut o prezentare prin care voiau sa corecteze conceptii deformate despre tara lor, sa povesteasca despre stereotipii si toate prostiile pe care le crede lumea despre Olanda, eu a trebuit sa le povestesc despre faptul ca suntem in Europa si ca raul ala mare e Dunarea si ca am avut un cretin care a facut o casa mare si ca dacii se distrau cand murea cineva.

Sunt unii care mai stiu cate ceva, ce sa mananc rahat. Nadia, Dracula, Hagi, Ceausescu, Carmen Amariei, poate Nastase si Brancusi.

Sistemul de invatamant de aici ar amuza pe multi de la mine de acasa, exercitii de matematica pe care ei incearca cu greu sa le rezolve in clasele 8-9 noi trebuia sa le stim fara ezitare in clasele 3-4. Chiar nu exagerez. Am vazut un test dat unei clase de a 9-a, cu scaderi de numere cu 6 cifre sau cu scos din paranteze. DAR, ei traiesc mult mai bine ca noi. Danezii o duc bine tare, se plang ca niste muieri si zic ca la ei e criza, dar nimeni nu o duce greu. Chiar daca nu sunt obligati sa invete atat de mult pe cat suntem noi obligati (nu ca invata cineva la noi doar ca suntem obligati sa invatam mult ca sa trecem clasa), o duc mult mai bine ca noi, nu au griji, nu sunt stresati, stau in case cochete colorate in tonuri pasnice.

Nu au draperii. Daca te plimbi noaptea printr-un sat poti sa te uiti in casa la oameni sa vezi ce fac, ca se uita la televizor sau crapa in ei.

Toata lumea merge cu bicicleta. Ceea ce nu e asa frumos, ca ploua aici. Vine ploaia cand te astepti mai putin si te face leoarca pana iti gasesti adapost. Cand le-am zis ca la mine acasa toata lumea merge cu masina li s-a parut o idee buna. Le-am mai zis si ca soferii nu iau in calcul ca pe marginea drumului sa fie un biciclist si de aia foarte multi soferi dau peste biciclisti. Nu le-a mai placut asta.

Poti sa iti lasi geanta unde vrei ca nu ti-o ia nimeni, doar in cazul in care o ia de acolo si o duce la cel mai apropiat ghiseu sau administratie sa zica ca cineva a pierdut geanta respectiva.

Preturile sunt foarte mari, ca au salarii foarte mari si … na… e magie economica restul. Dar ei isi permit.

Multi is blonzi, mananca chiftele si crenvursti si se imbata pana se tavalesc pe jos.

Am intalnit oameni de treaba, cand am avut nevoie de ceva mereu a fost cineva sa ma ajute. Pe strada mereu gasesti unu-doi care sa vorbeasca engleza si sa iti zica unde sa te duci. Sunt prietenosi, chiar daca am inteles ca nu prea le place de imigranti, dar cum le zic ca nu stau mult si ca plec in curand cred ca ii linistesc.

E ca in vacanta aici. Ma mai duc la scoala, mai ma intorc, ma mai plimb cu bicicleta prin padure, mai mananc ceva. Mai invat cate o injuratura de la cate un coleg international. hleb eta moi drug.

Imi mai place ca descopar chestii despre romani, ca atunci cand trebuie sa le explic la altii cum e la noi, trebuie sa le explic cat pot eu de competent, ceea ce ma face sa ma gandesc la cum is lucrurile la noi.

Atat.
Articol scris de magnificul, mirobolantul Victor Preda, caruia ii multumesc 🙂