Eu cand vreau sa fluier, fluier

Imi pare rau ca Romania produce doar filme triste, dar ma bucur cand acestea ajung sa castige premii internationale. ( Ursul de Argint si Premiul “Alfred Bauer” la Festivalul de film de la Berlin din februarie anul acesta )

OK, despre ce e vorba in acest film? Fiindca nu vreau sa fiu spoiler, va trimit la sinopsisul oficial:

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana, venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.

Filmul e bun si merita vazut. Personajele sunt atat de reale, incat m-am speriat. Sunt fix oamenii aia pe care eu ii ocolesc pe strada. Iar cand personajul principal a zis ca e din Braila, m-am intors la braileanul de langa mine si am ras a paguba amandoi. Judecand dupa sunetele din sala de cinema, mai era cel putin un brailean in incapere.

Chiar daca Subiectiv zice ca e prea lung, eu una am asteptat cu sufletul la gura finalul. Pot sa zic ca asteptarea a meritat, macar pentru melodie:

Iar aici, trailer-ul

PS: Filmul are in acest moment 2781 fani pe facebook.