Goran Bregovic in concert la Bucuresti

Imi place muzica lui Goran Bregovic si imi doream sa ajung la concertul lui. Faptul ca joi seara am mers la spectacolul sustinut in Bucuresti la Zone Arena a ramas in mintea mea in sertarul cu vise indeplinite

Din cate am inteles, Goran Bregovic si-a dorit ca in deschiderea concertului sau sa cante Taraful din Clejani. Motiv pentru care scena s-a umplut in jur de 19.45 cu vreo 15 instrumentisti. Eu am ratat inceputul concertului, dar mi-a povestit Pietricel, cu care aveam sa ma intalnesc acolo.

De Taraful din Clejani stiu de la profa de engleza din liceu si imi place, intr-o oarecare masura. Am profitat de cele 4-5 melodii pe care le-am prins si eu si i-am filmat:

( Cea de-a 3-a dansatoare de la stanga la dreapta le avea bine de tot cu dansul)

(Daca vreti sa ascultati si “Bordeias” inregistrata tot de mine, o gasiti aici.)

( Taraful din Clejani are un tobosar rocker, foarte carismatic! )

Si-acum, sa va spun de Goran Bregovic. Si-a facut o fantastica intrare in scena, prin intermediul celor doi trompetisti, celor doi trombonisti si saxofonistului, care au intrat prin stanga scenei si au atras atentia publicului. Apoi a urcat toata trupa pe scena: nici mai mult, nici mai putin de 19 oameni! ( + Wedding and Funeral Orchestra” si corul “Belgrade Orthodox“)

La auzul primelor note, publicul tanar (si dornic de zbenguiala) s-a napustit in fata scenei. Dupa prima melodie (“Gas Gas”)  fortele de ordine si-au facut datoria, moment in care insusi Goran a rugat multimea sa faca liniste. Recunosc, eu am fost printre primii care s-au napustit in fata scenei. Personal consider ca un astfel de concert se serveste in picioare, cu haine si pantofi de dans. Dar n-ar fi fost corect fata de oamenii care platisera 350 ron ca sa stea in primele randuri.

Spectacolul a tinut 2 ore si a fost plin de grandoare. Goran, in costumul sau alb imaculat, alaturi de mult mai tanarul tobosar imbracat in negru, a facut senzatie. N-am recunoscut toate piesele, dar am retinut “Gas gas”, “Jeremija”, “Mesecina”, “Ausencia”, “Ederlezi”, “In the death car” ( faina rau interpretarea!).

Regalul s-a incheiat cu clasica piesa “Kalasnikov”, pe ritmul careia absolut toti spectatorii s-au ridicat in picioare si au dansat nebuneste, intr-o frenezie totala. Dupa un asemenea concert, toata lumea simtea nevoia sa se dezlantuie, uitand de toti si de toate.

(Ii multumesc din suflet lui Ionut de la Trombon pentru invitatia oferita. Negandit, dar a fost ca un cadou pentru ziua mea.)

Later edit: Din mila lui Dumnezeu si a Fiului sau, Ionut de la Trombon.ro, eu, Elena Cîrîc, am primit de ziua mea aceasta invitatie la concert.