Si-am ajuns si eu, tunsulici, printre multi pletosi, la concertul Guns N’ Roses din aceasta seara, de la Romexpo. Sa fi tot fost vreo 30 000 de oameni, zic eu ca da bine pe sticla numarul asta.

Am ajuns tarziu, pe la 20:10, dar am reusit sa ma strecor pana aproape de linia care separa Golden Circle de Normal Circle, unde am facut un fel de #tweetmeet.

Pe la 20:30 cand ar fi trebuit sa cante GNR, abia au intrat pe scena canadienii de la Danko Jones, care instrumental n-au sunat rau. Dar publicul nu prea avea chef sa-i asculte, iar ei mai si falsau din cand in cand.

Si-apoi, cand au incheiat, ne-am pus pe asteptat. Eram sigura ca o sa inceapa tarziu de tot concertul, eram impacata cu gandul asta. Pe twitter, la radio, umblau tot felul de zvonuri ca Axl abia decolase din Viena. Noroc ca am avut companie placuta si am ras incontinuu pana a inceput concertul, ca altfel…

In cele din urma, formatia a urcat pe scena in jurul orei 22.20! Noi faceam misto-uri ca Axl o sa zica „Hello, Budapest!”. N-a zis. Dar a zis „How are you, Transilvania?” #fail.

Daca nu ma insel, au inceput cu „Chinese Democracy”. Publicul era rece, parca fara chef. De fapt, sunt sigura ca erau fara chef. Oricat de fan ai fi, sa stai 2 ore in picioare fara sa primesti nicio veste din partea organizatorilor e cam aiurea.

Au continuat cu „Welcome To The Jungle”, prima piesa de pe primul lor album, care a starnit ceva amintiri placute.

Insa in realitate eu am simtit ca publicului i-au fost necesare vreo 10 piese ca sa-si intre in ritm si in poveste. Abia la „Sweet Child O’ Mine” am inteles cu totii de ce eram acolo.

Foarte mult mi-a placut solo-ul lui Axl Rose la pian. Apoi parca a venit si „November Rain”, care era asteptata si dorita. La un moment dat a aparut si un cover dupa Pink Floyd (Another brick in the wall), apoi un „Knockin’ On Heaven’s Door”. Aveam impresia ca se termina, era deja tarziu.

Tot concertul insa am stat cu sufletul la gura, asteptand „Paradise City„. La un moment chiar credeam ca n-or s-o mai cante. Dar au pastrat-o pentru final. 🙂

Take me down to the paradise city
Where the grass is green
And the girls are pretty
Take me home, ohhhh

Daca esti in stare sa treci peste toate chestiile care in mod normal strica cheful oricui, te poti chiar bucura de concert. Axl e inca energic, topaia dintr-o parte in alta fara sa arate ca are aproape 50 de ani. Si a avut costumatii faine, nelipsindu-i nici bandana rosie de pe cap. La un moment dat si-a pus tricolorul pe el, pentru finalul unei melodii, gestul fiind aplaudat de public.

Si-apoi, e drept ca Slash nu mai e in formatie (din ’96), dar cei trei chitaristi de-acum au facut si ei un show frumos.

Voua cum vi s-a parul concertul? Cum v-ati simtit in cele 150 de minute? (da, au cantat 2h30′!) Sonorizarea vi s-a parut ok?

(poza)