Si-am ajuns si eu, tunsulici, printre multi pletosi, la concertul Guns N’ Roses din aceasta seara, de la Romexpo. Sa fi tot fost vreo 30 000 de oameni, zic eu ca da bine pe sticla numarul asta.
Am ajuns tarziu, pe la 20:10, dar am reusit sa ma strecor pana aproape de linia care separa Golden Circle de Normal Circle, unde am facut un fel de #tweetmeet.
Pe la 20:30 cand ar fi trebuit sa cante GNR, abia au intrat pe scena canadienii de la Danko Jones, care instrumental n-au sunat rau. Dar publicul nu prea avea chef sa-i asculte, iar ei mai si falsau din cand in cand.
Si-apoi, cand au incheiat, ne-am pus pe asteptat. Eram sigura ca o sa inceapa tarziu de tot concertul, eram impacata cu gandul asta. Pe twitter, la radio, umblau tot felul de zvonuri ca Axl abia decolase din Viena. Noroc ca am avut companie placuta si am ras incontinuu pana a inceput concertul, ca altfel…
In cele din urma, formatia a urcat pe scena in jurul orei 22.20! Noi faceam misto-uri ca Axl o sa zica „Hello, Budapest!”. N-a zis. Dar a zis „How are you, Transilvania?” #fail.
Daca nu ma insel, au inceput cu „Chinese Democracy”. Publicul era rece, parca fara chef. De fapt, sunt sigura ca erau fara chef. Oricat de fan ai fi, sa stai 2 ore in picioare fara sa primesti nicio veste din partea organizatorilor e cam aiurea.
Au continuat cu „Welcome To The Jungle”, prima piesa de pe primul lor album, care a starnit ceva amintiri placute.
Insa in realitate eu am simtit ca publicului i-au fost necesare vreo 10 piese ca sa-si intre in ritm si in poveste. Abia la „Sweet Child O’ Mine” am inteles cu totii de ce eram acolo.
Foarte mult mi-a placut solo-ul lui Axl Rose la pian. Apoi parca a venit si „November Rain”, care era asteptata si dorita. La un moment dat a aparut si un cover dupa Pink Floyd (Another brick in the wall), apoi un „Knockin’ On Heaven’s Door”. Aveam impresia ca se termina, era deja tarziu.
Tot concertul insa am stat cu sufletul la gura, asteptand „Paradise City„. La un moment chiar credeam ca n-or s-o mai cante. Dar au pastrat-o pentru final. 🙂
Take me down to the paradise city
Where the grass is green
And the girls are pretty
Take me home, ohhhh
Daca esti in stare sa treci peste toate chestiile care in mod normal strica cheful oricui, te poti chiar bucura de concert. Axl e inca energic, topaia dintr-o parte in alta fara sa arate ca are aproape 50 de ani. Si a avut costumatii faine, nelipsindu-i nici bandana rosie de pe cap. La un moment dat si-a pus tricolorul pe el, pentru finalul unei melodii, gestul fiind aplaudat de public.
Si-apoi, e drept ca Slash nu mai e in formatie (din ’96), dar cei trei chitaristi de-acum au facut si ei un show frumos.
Voua cum vi s-a parul concertul? Cum v-ati simtit in cele 150 de minute? (da, au cantat 2h30′!) Sonorizarea vi s-a parut ok?
(poza)
Eu mi-am luat bilet la Golden Circle la o săptămână după ce s-a anunţat concertul. Am stat aproape tare de scenă şi am simţit fiecare acord, mai ales că „noul Slash”, adică Dj Ashba a făcut un show minunat şi tot cânta exact în faţa mea. Aşteptarea a meritat pentru mine din plin. În Ro tre` să dai un ban să stai în faţă
N-am fost la concert dar mi-e dor sa ii aud cantand. Cred ca azi stau toata ziua pe youtube si scotocesc dupa melodiile mele preferate cu ei… de pe vremea liceului, ehei!
Trecand peste inconveniente, sunt convinsa ca odata in viata fiecare dintre noi ar trebui sa-i auda cantand:) eu am ratat momentul, poate data viitoare 🙂
Pacat ca nu am putut ajunge la concert. As vi vrut sa-i aud cantand.
Am vazut ca parerile sunt impartite. Unii zic ca nu mai e ce-a fost…
Buna. Desi nu ma simt in largul meu comentand intr-un despre un concert la care nu am fost, o sa spun totusi 2 vorbe despre alte parti din ‘critica’. Stiu totusi despre ce vorbesc pentru ca la 2 zile diferenta am mers la showul din Belgrad deci mare diferenta in evolutia trupei nu cred ca a fost. Acolo nu s-a injurat si nu s-a huiduit desi au intarziat mai mult ca la noi, probabil diferente de cultura (nu doar muzicala) si mentalitate. Axl de obicei are nevoie de 2-3 cantece pentru ca vocea lui sa ajunga la nivelul obisnuit (asta referitor la publicul care la noi spui ca a cam ignorat prima piesa). Iar Sweet Child este in general pe undeva cam a 15-a piesa deci, din pacate, v-a luat ceva sa stiti de ce sunteti acolo.
Un amic imi spunea ca multi se intrebau unde e Slash. Poate nu strica putina informare inainte de concert. Cat despre Slash: da, e un fenomen, cel mai bun chitarist pentru mine, dar totusi Slash nu a inseamnat Guns N Roses. Nici macar Axl si Slash impreuna nu ar fi fost destul. Izzy, Duff si Steven sunt mult prea sbuapreciati pentru ce au facut la timpul lor pentru trupa. Iar formula noua la fel. Ron Thal si DJ Ashba sunt absolut incredibili in relatia cu publicul. Fac o atmosfera impresionanta. Richard Fortus si Tommy Stinson sunt foarte tehnici si pun mult suflet. Frank este un tobosar grozav, probabil omul care depune cel mai mult efort in timpul unului concert alaturi de Tommy. Ei canta aproape neintrerupt. Iar Dizzy si Chris desi nu sunt observati fac acele mici detalii detalii din piese sa sune exact cum e nevoie. Axl.. Axl e Axl. Asta spune tot. Cu 20 ani mai batran decat tururile AFD si UYI, dar totodata acel ‘frontman’ cu cea mai speciala legatura cu publicul dintre toti (va puteti convinge de asta aici http://www.youtube.com/watch?v=4T_naBRNLlo). Numai bine
Eu iti multumesc pentru comentariu! Mi-ar placea sa-l citeasca toti cei care au comentat ca nu mai e ce-a fost, c-o fi, c-o pati…
Ma bucur ca ai primit pozitiv comentariul. Simtisem ca erau necesare unele completari si unele pareri. Ce imi mai ramane de spus: Romania http://www.youtube.com/watch?v=5KbcSMQedfE vs Serbia http://www.youtube.com/watch?v=a0YKexN5pi4. Materialele respective spun tot. Poate, poate si la noi, poate intr-o zi…
O seara placuta