Nici macar n-am vrut sa merg la filmul asta. Mi-a fost totusi rusine s-o refuz pe Sana.

Si am ajuns astfel la Cinema City in Afi Palace, fara sa fi vazut afisul, fara sa fi privit trailerul, fara sa stiu actorii, fara sa fi jucat jocul.

N-am avut nici macar timp sa socializez cu ceilalti bloggeri invitati, alaturi de care sa barfim VIP-urile prezente si ele la film. Am intrat, m-am asezat pe randul 10, locul 33, si am sperat sa nu vina cineva sa ma ridice. Altfel, as fi privit filmul singura, si nu m-as fi speriat in sincron cu Alex la faza in care ea, printesa, ii da una lui, printului.

Deci despre ce e vorba in film? Despre un taram indepartat, cu un prinţ persan (bun prinț!) care se aliaza cu o prinţesă dintr-un imperiu rival (buna prințesă!) pentru a salva omenirea de la o mare furtuna de nisip.

Am stat 2 ore lipita de scaun, cu inima in gat. M-am uitat in ochii aia frumosi ai lui Jake Gyllenhaal, am urat-o si apoi am iubit-o pe prințesa cea ciufută, am zambit multumita la momentele de „awwww” si am ras la fazele amuzante. Filmul asta are tot ce-i frumos la un film. Sau tot ce-mi place mie.

PS: Am fost in aceeasi sala de cinematograf cu Piticu si n-am ras de rasul lui.