Culoarea sentimentelor

Acum două săptămâni am fost de două ori la cinema, la acelaşi film, la o diferenţă de două zile între proiecţii. Bine că m-am bazat pe o recomandare de încredere şi nu pe afişul filmului, c-aş fi ratat unul din cele mai bune filme privite anul acesta!

Deci serios, nu trebuie să vă lăsaţi duşi cu zăhărelul de către afişul acestui film. Nu este nici flower-power, nici comedie romantică. ”The Help” (Culoarea sentimentelor), se bazează pe romanul cu același nume, scris de Kathryn Stockett, şi spune o poveste înduioşătoare, cu umor şi speranţă, despre puterea de a genera schimbare.

Acţiunea se petrece în Jackson, Mississippi, în anii ’60, când servitoarele negrese aveau o viaţă dificilă, iar Eugenia “Skeeter” Phelan, o proaspată absolventă care îşi doreşte să devină scriitoare se apucă să le scrie povestea. E o dramă despre schimbări sociale şi în acelaşi timp o poveste despre curaj. Ca să susţin această idee, vă voi dezvălui una din replicele mele favorite: “Curajul uneori sare peste o generaţie. Mă bucur că l-ai readus în familia noastră.”

De altfel, filmul ne explică că drumul e lung şi greoi dacă o mamă nu-şi consideră copilul frumos. Iar unele doamne pur şi simplu n-ar trebui să aibă copii. Chiar dacă aveau (pretindeau că au) o anumită poziţie în societate, doamnele albe din America anilor ’60 nu prea ştiau să-şi crească copiii. Doicele de culoare se pricepeau vădit mai bine ca ele.

Pe mine m-a emoţionat puternic filmul acesta, prima oară când l-am privit împreună cu prietena mea, singure într-o sală de cinemă, am dat apă la şoricei la greu. Când s-a terminat proiecţia, tipul care se îngrijea de sala din Sun Plaza, a fost chiar un domn. Nu mai ţin minte exact ce ne-a zis, dar ştiu că am zâmbit.

Mi-a plăcut mult de Emma Stone (Skeeter) în filmul acesta şi de Viola Davis (Aibileen). Şi chiar dacă de cele mai multe ori nu-mi plac traducerile titlurilor din engleză în română, în cazul acesta “Culoarea sentimentelor” este o adaptare foarte potrivită pentru “The Help”.

PS: Cartea pe care s-a bazat filmul a stat mai mult de 100 de săptămâni pe lista New York Times ale celor mai bine vândute cărţi şi va fi lansată la Editura Univers la finalul lunii noiembrie!

PS2: Privind filmul de 2 ori, am putut analiza mai bine detaliile. Şi am observat încă de prima oară o scenă greşită, iar a doua oară mi s-a confirmat. Citind însă “Goofs” pe imdb.com n-am dat peste această greşeală, ci peste alta care m-a amuzat: “Minny makes a reference to never burning her fried chicken. Later when Minny receives a letter and runs out leaving the chicken cooking in the pan and we can see it gets burned. However if really was burning it would be on the bottom, not the top.”

!SPOILER alert! Eu de fapt văzusem improprie scena în care Celia Foote îşi îngropa în curtea din spatele casei cel de-al treilea copil născut prematur. Ţinând cont că ea singură mărturiseşte că abia se căsătorise cu Johnny, ceilalţi doi copii anteriori (alte două sarcini pierdute) n-aveau ce să caute în acel cadru.

PS2: You is kind, you is smart, you is important! (replica asta o să aibă sens după ce priviţi şi voi filmul) Enjoy!