Vineri pe la 16.30 am plecat din Bucureşti împreună cu alergătoarea mea, ca să ajungem la timp la şedinţa tehnică şi ca să luăm în primire kit-ul de participare. Harta concursului care fusese publicată pe site-ul competiţiei nu era tocmai clară, şi-atunci şedinţa tehnică era obligatorie, pentru ca sâmbătă dimineaţă singurele emoţii să fie legate de propriile noastre limite, nu de detaliile organizatorice pe care nu le-am înţeles.

Sâmbătă dimineaţa pe la 6 ploua puternic, tuna şi fulgera, de n-ai fi zis că peste doar câteva ore o să ne bată soarele în cap.

Cu toate acestea, la ora 9 eram toţi bloggerii prezenţi la datorie, entuziasmaţi şi nerăbdători să înceapă primul triatlon din viaţa noastra (pentru cei mai mulţi dintre noi). Ne-am încălzit, am mâncat un baton cu proteine şi am băut un energizant (c-aşa făcea toată lumea 😛 ), l-am ascultat de 10 ori pe Bogdan repetând aceleaşi lucruri ca să se asigure că pricepe toată lumea şi la un moment dat, pe la 10.30, a început competiţia.

Lili, înotătoarea noastră, ne-a uimit pe toţi, a terminat cursa printre primii 20 de participanţi, cu un timp de 13 minute si 17 secunde (ea şi sportivii de performanţa). Deci mi-a predat ştafeta cu un avans considerabil faţă de alte echipe, avans pe care eu l-am cam pierdut la proba de ciclism, între noi fie vorba. 😀 Să vă explic cum:

După ce-a ieşit Lili din apă, m-am dus repede la ea, am luat CIP-ul, am alergat spre zona de tranziţie, mi-am căutat bicicleta şi am pornit spre banda 2 (B2). După primii 2.5 km mă gândeam: „Frate, dar mult mai e!”. Nu mi-a trecut prin cap să abandonez cursa, no way, dar mă întrebam în cât timp voi termina, mai ales când au început să mă depăşească toţi cu bicicletele lor cu SPD-uri. Eu, pe Brompton-ul meu galben, mergeam înainte cu tupeu, pedalam în ritmul meu, fără să exagerez în prima parte a cursei, fiindcă trebuia să rezist până la final, până la kilometrul 20.

A fost fain să concurez printre cei care chiar se pricep, care au antrenament şi biciclete pregătite pentru asta. Mi-am auzit mişto-uri peste mişto-uri, provenite atât de pe partea stângă, de la cei care veniseră să vadă cum se desfăşoară triatlonul sau să susţină pe cineva, cât şi de pe partea dreaptă, de la şoferii care probabil ne înjurau pe toţi, fiindcă se formase un blocaj teribil pe carosabil. Dar n-a contat. Eu am terminat cursa în 44 de minute, cu o viteză medie de 27 km/h , susţinând ideea că oricine poate participa la concursurile de acest tip, cu un minim de antrenament.

Şi fiindcă alergătoarea echipei Cumetrele 2.0, Claudia Sofron, a fost şi ea rapidă (5 km în 29 de minute), la finalul zilei am urcat şi pe podium, unde Serban Ciuşcă de la pasiunea.eu ne-a oferit câte un weekend la Predeal, la Casa Bunicii.

Deci echipa Cumetrele 2.0, echipa bloggeriţelor, pe care voi aţi susţinut-o, a terminat triatlonul într-o oră şi 27 minute, clasându-se pe locul 30 din cele 55 de echipe participante la proba de ştafetă, şi fiind pe locul 3 din cele 5 echipe de bloggeri.

Splash, Flash & Dash Team a terminat pe locul 11, cu un timp de  1h13′

Smart Atletic Bloggers Team a terminat pe locul 22 cu un timp de 1h20′

Cumetrele 2.0 a terminat pe locul 30, cu un timp de 1h27′

Sportlocal a terminat pe locul 43, cu un timp de  1h36′

SportMeet a terminat pe locul 44, cu un timp de 1h38′

Participarea la acest triatlon este unul din lucrurile de care cu drag îmi voi aminti peste ani şi ani.

Clipul acesta este de la ediţia de anul trecut, dar atmosfera e cam aceeaşi. Felicitări @trichallenge pentru organizare!