Cum am găsit comoara din Centrul Vechi

Pornit-am patru bloggeri voinici în căutarea „comorii” pierdute prin Centrul Vechi. Comoara nu era un cufăr, pur şi simplu, ci un telefon ChaCha pe care eu l-am câştigat! Dar hai să vă povestesc cum l-am câştigat!

Ploua miercuri seara în Bucureşti într-un mare fel, turna cu găleata, cum s-ar zice. Dar coafura bloggerilor rezistă. Aveam telefoanele pregătite, cu aplicaţia „The Goodies Hunt” instalată. Împreună cu Raluca, Răzvan şi Radu am aflat primul indiciu în acelaşi timp, am mai stat câteva minute să ne dumirim şi am pornit la drum.

Primul cod QR pe care să-l scanăm s-a lăsat greu de găsit. Eram într-un local, am trecut cică de vreo 4-5 ori pe lângă el (conform spuselor chelnerilor), dar noi nu-l găseam. Ne-am uitat peste tot, la parter, la etaj, la subsol (unde eram cam spooky), pe mese, sub mese, pe pereţi, la bar, nu-l găseam de nicio culoare, dar sigur ajunsesem în locul în care trebuia.

În cele din urma, Răzvan a ajuns primul la el, apoi eu. Dar până m-am prins şi eu cum funcţionează aplicaţia şi telefonul, hrăpăreţii de Răzvan şi de Raluca mi-o şi luaseră înainte. Dar până la urmă, eu am avut apoi următorul instinct de a merge în direcţia cea bună, iar Raluca m-a însoţit. Cel de-al doilea indiciu l-am găsit foarte uşor, am mers parcă la sigur, fiindcă ne prinsesem din prima de toate simbolurile din ghicitoare.

Către al 3-lea indiciu am plecat tot cu Raluca, şi am făcut un pact: e mai distractiv să facem asta împreună! Am găsit repede şi-al treilea indiciu, de ne-a întrebat şi chelnerul cum de l-am găsit aşa uşor. Ne-am dus la ţintă, fiindcă înţelesesem indiciile.

La cel de-al 4-lea indiciu eu aş fi pornit pe pistă greşită, dar i-a venit rândul co-echipierei mele să mă lumineze. Odată ce-am înţeles cuvintele ticluite, cel de-al patrulea cod de scanat ni s-a arătat uşor.

Şi-am pornit spre al cincilea. Ăsta ni s-a părut cel mai greu. Am căutat pe vreo trei străduţe, am intrat în galerii de artă, am dat explicaţii, am stat să explicăm ce-i ăla un cod QR, am urcat pe scări în renovare, am coborat la subsoluri degeaba, dar nu găseam. Simţeam că suntem aproape, dar de fapt nu eram. (Raluca, fă ceva cu simţul ăla! ) Uitându-ne iar în aplicaţie, văzusem că baieţii nu găsiseră încă cel de-al treilea cod, iar noi hoinăream deja de cel puţin jumătate de oră dupa acest ultim indiciu. Pe care tot nu-l găseam.

În cele din urmă, Google ne-a luminat calea. Am ajuns într-un frumos local, am cunoscut o frumoasă domnişoară şi înainte de ultimul cod QR, Raluca a scos o monedă de 50 de bani. Pe drum căzusem de acord că după toată fuga noastră prin ploaie, merităm 50% şanse de câştig. Alegerea câştigătoarei a făcut-o zeiţa Fortuna şi astfel am câştigat eu un telefon HTC ChaCha, de la Orange. Cred că are legătură cu faptul c-am căzut … în ceva moale la Montaniada. Dar despre asta, într-un alt episod!

Acum vreau doar să vă mai spun că Orange va organiza curând aceasta vânatoare de comori din nou, cu premii multe!  Provocarea din Wi-Fi Zone e mare, e distractivă (chiar şi pe ploaie torenţială, când şoşonii-ţi sunt plini de apă) şi merită făcută cu prietenii. Zic eu că-i mai fain când ai cu cine să împărtăşeşti experienţa.

(foto)