Despre Noaptea Muzeelor

Eu cred că Noaptea Muzeelor e mai puțin despre muzee, și mai mult despre socializare într-un mediu ambiant plin de viață.

Aceia dintre noi care dorim să vizităm muzeele, facem asta de-a lungul anului, când nu stăm la coadă și plătim taxa de intrare, făcând un gest banal de prețuire a frumosului și a vremurilor trecute (de cele mai multe ori).

Dar Noaptea asta a muzeelor e specială, fiindcă oamenii ies pe străzi fără să fie Învierea. Oamenii își stabilesc itinerariul, își dau întâlnire cu prietenii lor și se interesează despre ceea ce-i înconjoară.

Orașul întreg (Bucureștiul) e un fel de Centrul Vechi într-o sâmbătă seara dintr-o vară. Lumini, terase, magazine deschise până târziu, râsete sonore la toate colțurile și forfotă cât cuprinde; galerii și restaurante doldora, labirinturi, autobuze circulând noaptea târziu. Un semn banal că orașul e viu.

Din păcate, eu ratez ieșirea din 2011. În 2010 nu prea înțelesesem despre ce-i vorba, și plecasem spre muzee cu gând de culturalizare.

Bucurați-vă și pentru mine diseară!

(foto)