Jurnal de ciclistă prin Bucureşti (4)

Bucureştiul nu este cel mai prietenos oraş atunci când e vorba de trafic, toată lumea ştie asta. Piste pentru biciclişti nu prea există, şoferii-s neatenţi şi grăbiţi, iritaţi, pietonii la fel, răutatea pluteşte-n aer în unele zile. Dar dacă urăsc ceva legat de mersul pe bicicletă prin Bucureşti, atunci cu siguranţă e vorba de pistele de biciclete, care sunt şi puţine, şi scurte, şi foarte prost făcute.

Să luăm ca exemplu pista de pe blvd. Aviatorilor (cea de pe partea dreaptă când mergi dinspre Victoriei spre Charles de Gaulle). Asfaltul e impecabil, pista are dublu sens (parcă), trotuarul e suficient de lat (nu te încurcă pietonii), însă bordurile acelea sunt groznice! Şi cum aleile de pe partea dreaptă sunt foarte dese (Aleea Alexandru, Aleea Modrogan, din nou Aleea Alexandru, apoi Str. Aviator Gh. Demetriade, Str. Muzeul Zambaccian, Str. Ing. Gh. Balş) pedalatul pe pistă devine un coşmar. Eu nu înţeleg cum s-a putut gândi cineva să lase bordurile acelea aşa înalte. Dar în realitate nu cred că s-a gândit cineva la funcţionalitatea lor!

Apoi, de cele mai multe ori, pistele sunt ocupate de maşini parcate. Pistele de pe blvd. Lascăr Catargiu sunt zilnic ocupate şi trebuie să faci slalom printre maşini, piloni şi pietoni. Iar poliţia nu pare să fie deranjată de asta. Ţin minte că într-o sâmbătă mă plimbam cu câţiva prieteni prin Herăstrau şi când am ajuns acolo pista de pe blvd. Mareşal Constantin Prezan era plină de SUV-uri, abia reuşeai să te strecori printre ele pieton fiind. Un prieten a sunat la poliţie, a făcut o scurtă reclamaţie. Peste două ore, la întoarcere, maşinile alea erau tot acolo. (Doar maşina noastră a fost aiurea parcată la mai puţin de 25m de intersecţie…)

Deci eu circul pe carosabil, să fie clar! Ştiu că în legislaţie scrie că dacă exista pistă amenajată trebuie să circul pe ea, dar tentativele de piste nu se pun! Abia aştept să primesc şi eu prima amendă pentru că circul pe bicicletă.

Aţi privit filmul acesta cu nebunul  din New York? Atunci vă rog să priviţi şi filmul de mai jos, fiindcă prezintă o soluţie oferită de primarul din Vilnius la problemele cetaţenilor lui, dar şi la problemele noastre. E prea dur?