Următorul articol este scris de Lia Stoica, o doamnă cu suflet mare, care locuieşte momentan în capitala Suediei, un oraş pe care cândva îl voi cunoaşte şi eu… 🙂

Acum un an de zile ma reintorceam la Stockholm, dupa 16 ani. De data asta nu ca turista, ci ca imigranta. Am regasit orasul ceva mai agitat si mai colorat, mult mai multi si mai vizibili imigrantii. Suedia in general, Stockholmul in special, nu mai pot fi descrise fara ideea de multiculturalism. De asemenea, toleranta si intelegerea sunt doua concepte foarte vizibile si palpabile, chiar daca nu de putine ori se abuzeaza de ele. Suedezii sunt uneori luati de prosti cu grija lor de a ajuta si sustine pe cei cu care soarta nu a fost candva foarte generoasa. Intr-o tara cu un sistem socialist cu o multitudine de ajutoare sociale, dar si cu extrem de multe detalii birocratice si legale, daca esti alb, crestin sau ateu, dintr-o tara europeana, sanatos si muncesti legal, ai cele mai mici sanse sa primesti vreun ajutor de orice natura. Dar despre asta in alta poveste.

Dupa cum am spus si in alte ocazii, este impropriu sa vorbesti despre ’orasul Stockholm’, geografic, social si administrativ se vorbeste de zona Stockholm, o zona urbana cu 11 kommune plus Stockholm City sau de Stockholm län (judetul), care include komunnele si orasele satelit. Nu intru in mai multe detalii, ca nici eu nu le stiu inca, dar pot spune ca fiecare zona/kommuna are independenta administrativa, buget, nivel de taxe si multe altele. Diferentele exista si de multe ori sunt vizibile, deoarece politica suedeza de a-i ajuta pe imigranti sa se adapteze mai usor plasandu-i in aceeasi zona cu alti co-nationali, a cam facut ca anumite cartiere sa devina aproape enclave, unde un blond cu ochi albastri in autobuz e o raritate. Si mi-e teama sa nu se intoarca brutal impotriva suedezilor, mai ales ca numarul emigrantilor din tari africane si mai ales arabe este in continua crestere.

Stockholm City este suedez 100%, din punctul meu de vedere. Centrul vechi (Gamla Stan), cladirile vechi (blocuri din anii ’30), cafenelele si restaurantele cu traditie, hotelurile de multe stele, Palatul regal si muzeele cele mai importante, zona de ’nobilime’ suedeza, 90% din ce inseamna zona turistica stockholmeza, toate se afla aici. Iar eu am avut norocul extraordinar de a-mi trai primele luni de imigranta intr-un dragut apartament din Stockholm City. In toata Suedia apartamentele se inchiriaza ori direct de la stat/firme, dar pentru asta trebuie sa stai la coada multi ani si nici atunci nu ai vreo garantie, se cumpara sau se inchiriaza la mana a doua, cu o chirie ceva mai ridicata si tot foarte greu de gasit. De-asta spun ca, la inceput de drum, sa gasesc o chirie la mana a doua, in plin buricul targului, a fost un dar de la zei. O gramada de magazine, acces rapid la toate mijloacele de transport, ceva agitatie, masini, sirene noaptea.

In ’oras’, dupa cum numesc si suedezii partea asta, sunt multe restaurante, carciumioare si cafenele, vara terase, dar nu as putea spune ca Stockholmul are vreo viata de noapte prea agitata. Toate localurile sunt pline la pranz, in timpul saptamanii, cand oamenii care muncesc au pauza si cu 8-12 euro iti iei o portie de mancare, salata, ceva de baut racoritor si ceai/cafea. Seara sau in weekend e alta poveste, niste paste sau o friptura cu garnitura si un suc te costa 15-20 de euro intr-un loc obisnuit, o salata Caesar si un pahar de vin (250ml) intr-un restaurant-bar central 30 de euro. Bautura e scumpa in general si se gaseste exclusiv la magazinele de specialitate, monopol de stat. Ai chef de o sticla de vin mai tarziu de ora 18, ghinion de nesansa, nu ai de unde cumpara, iar intr-un bar costa obscen de mult. De-aia suedezii beau acasa si in mare parte, doar in weekend, pentru ca educatia lor nu le permite sa se duca la munca a doua zi cu capul mare. Sunt si exceptii, normal, dar doar ca sa intareasca regula. Pentru ca e atat de scump alcoolul, vinerea si sambata seara dau repede peste cap 2-3 pahare si efectul e garantat, de aici povestile cu betivii de suedezi. Spre deosebire de romani, sud-americani, sarbi sau rusi, betivii suedezi sunt blanzi, asa ca pana acum treaba cu alcoolul nu a fost o problema pentru mine.

Dupa 8 luni centrale, m-am mutat in padure. Aproape la propriu. Intr-o kommuna cu multe case, multe locuri de pescuit, cu caprioare care iti sar in fata masinii si vulpi care vin sa manance la usa ta. Ne pregatim de iarna taind lemne si construind un plug de atasat la ATV, ca sa dam zapada. Si da, tot in Stockholm locuiesc! Statia de autobuz e la 6-7 minute de mers pe jos, primul magazin e la cativa kilometri, pana la munca sau scoala fac o ora-o ora si jumatate. Dar cam astea sunt partile negative. In rest, aud iarba cum creste vara sau frunza cum cade toamna, asa liniste e, daca nu avem chef sa iesim la magazin ne pescuim un somon din iazul personal (crestem si hranim vreo 70-80 de pesti, de cand erau foarte mici) si il facem pe gratar, daca e frig facem focul in camin, bem un pahar de vin si ne bucuram de noi. La primavara vreau sa-mi fac o mica sera, sa-mi cresc mararul, patrunjelul, capsunile si, de ce nu, rosiile mele. Din fata exclusiv ’de oras’, am reusit in cateva luni sa invat sa ma bucur de natura, munca afara, pescuit si strigat la caprioare sa nu-mi mai manance boscheteii. In rest, viata de imigrant la inceput de drum inseamna multa munca sub nivelul de pregatire anterior, invatat non-stop, nervi si frustrari in legatura cu actele, hartiile, regulile care nu vin niciodata destul de repede sau care n-au sens.

Stockholmul, cu tot ce inseamna el, e un loc intins, cu multa apa, ierni lungi si veri cu multa lumina. Cu un transport in comun exceptional, dar scump, distractie modesta, dar locuri de facut sport si parcuri/paduri cu nemiluita, printre cele mai putin poluate si verzi orase mari din lume, un loc ideal de crescut copii si de trait linistit, aproape de natura si simplitate. Eu asta admir la suedezi, decenta lor si lipsa de snobism si opulenta, pasiunea lor pentru activitati in afara casei (nu conteaza ca sunt -20 de grade, ei ies la plimbare, la jogging, ba chiar unii merg cu bicicleta), grija si dragostea pentru natura. Dar daca planifici sa te muti aici, trebuie sa fii pregatit si sa ai multa rabdare si ceva Distonocalm, pentru ca birocratia, hartogaraia, functionarii care habar nu au ce ar trebui sa faca, dar sunt ba in pauza de pranz, ba au vinerea scurta, exista din plin si aici.

Pentru cei care vor sa fie doar turisti in Stockholm, recomand vara, cand totul e extraordinar de frumos si luminos. Serviciile nu sunt ieftine deloc, din contra, dar orasul e bland, linistit, iti da un sentiment de calm si iti pune un zambet fain pe figura. Multe muzee si expozitii, croaziere superbe (arhipelagul stockholmez e o frumusete), cladiri colorate si ingrijite, multe flori si verdeata, biciclete si cafenele cu prajiturele bune. Iar in mijlocul verii se intuneca la miezul noptii si in 2-3 ore e lumina din nou. Numai privind jocul de culori si lumini al cerului si te simti plin de frumos si fericire. Garantat.