Cu răbdarea unui bucureştean care vrea să ajungă pe Valea Prahovei într-o vineri seara, în aproximativ 4 ore am ajuns şi noi aseară în Braşov, la invitaţia bloggerilor de aici, şi sub patronajul Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Braşov.

De vreme bună nu prea am avut noroc azi, dar ne-am plimbat oricum pe străzile centrale şi am vizitat împreună cu al nostru ghid amuzant, cel mai citit blogger din Ardeal, câteva dintre cele mai faine zone din oraş.

Am urcat la Turnul Alb, am văzut cetatea Braşovului şi priveliştea de-acolo, am întâlnit un grup de copii care strângeau gunoaie şi care ne-au zis că fac asta în fiecare sâmbătă împreună cu profesoara lor, apoi am fost la prima şcoală românească unde l-am cunoscut pe domnul Vasile Oltean, despre care vă voi povesti într-un articol separat. După aceea am urcat cu telecabina pe Tâmpa şi am coborât prin pădure.

Terasa de piatră construită în 1873 pe Vârful Tâmpei oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga Ţara a Bârsei. Am coborât apoi cu grijă pe cele 25 de serpentine spre Cetatea de la Braşov, cu bastioanele ei impresionante şi turnul ei grandios în formă de semicerc, care stă de veghe peste oraş.” (din broşura de aici, pe care v-o recomand!)

Pe urmă am urcat în „turnul din turn”, la Bastionul Panzarilor, unde am fost întâmpinaţi de Cvartetul Corona (patru domniţe ce ne-au încântat cu un flaut, o vioară, o violă şi un violoncel; lovely „Canon in D Major) În cele din urmă am ajuns din nou la hotel, ca să urc aceste fotografii modeste pe blog. 🙂

Pentru acest eveniment trebuie să-i mulţumim Berii Ciucaş, lui Aro Palace (hotelul de 5 stele care mă găzduieşte şi care oferă la room service cafea care costă doar 2 lei!), Pensiunii AmbientPensiunii NoemiSergiana (unde am mâncat aseară super costiţe afumate), Hotel Kolping și lui German Bakery Come Back Brasov (o brutărie nemţească exact aşa cum trebuie să fie).