E un test de blogger sa traiesti aceleasi experiente cu alti 19 oameni si sa reusesti totusi la final sa transmiti ceva relevant pentru audienta ta, fara sa devii redundant. Totusi, nu e atat de greu, fiindca mi-am dat seama inca o data ca fiecare dintre noi percepe altfel lucrurile. De exemplu ieri, cand am trecut cu Dusterele prin vad, mie nu mi s-a parut nimic palpitant. Sigur, mi-a placut, dar din punctul meu de vedere nivelul de adrenalina n-a crescut prea mult. Alex insa a fost extaziat. Nebuloasa la fel. Bogdana – intre teama de necunoscut si placere crescanda.
Eu m-am bucurat mai tare de castelele vizitate inca de la prima ora a diminetii. Cu masinile proaspat spalate dupa tura de offroad de ieri, am pornit dinspre Hotelul Krystal din Hunedoara catre Tara Hategului.
Am oprit mai intai la conacul lui Alexius Kendefi, comite de Râu de Mori. Din pacate castelul nu mai e locuit, dar arata inca foarte bine si beneficiaza de o belvedere superba. Mi-ar placea sa ma trezesc uneori dimineata intr-un astfel de loc si sa privesc cum rasare soarele deasupra satului.
Ne-am continuat traseul cu Castelul Nopcsa, al carui nume nici de catre locuitorii satului Sacel nu putea fi pronuntat corect. Spre deosebire de Kendefi, castelul Nopcsa are o poveste mult mai trista. De vreo cinci ani de zile n-a mai fost locuit, iar locuitorii satului l-au vandalizat la propriu, furand pana si cablurile din pereti. Imaginea castelului parasit e sumbra, iar paznicul care il paraseste e probabil singurul lui vizitator si unul dintre putinii oameni care isi doresc sa exista din nou Castelul Nopcsa, asa cum era el odata. Nu va puteti imagina cum arata castelul, perfect pentru un film de groaza!
Cu un gust amar in gura, am pornit spre depozitele cu oase de dinozauri pitici, dar nu inainte de a fotografia lacul inghetat de la barajul Ostrov. Apoi, inainte de Sarmizegetusa Ulpia Traiana, am parcurs un pic itinerariul lui Jules Verne pentru ‘Castelul din Carpati’. Se presupune ca Cetatea Colt a fost sursa de inspiratie pentru aceasta carte.
Punctul culminant al zilei a fost momentul in care am inceput sa urcam pe un drum inzapezit, imbracat in alb, crezand ca mergem spre Sarmizegetusa. La un moment dat n-a mai contat ca am gresit drumul, atat de misto a fost sus la 1100m, cu muntii Retezat surazand in departari.
In cele din urma am vizitat (din nou) ruinele orasului antic, iar apoi am savurat o masa delicioasa, imbelsugata, la Pensiunea Sarmis, pe care v-o recomand prieteneste. Cu burtile pline, doua dintre masini s-au intors la Manastirea Densus, fiindca celelalte echipe fusesera placut impresionate de aceasta. Eu iarasi n-am fost atinsa atat de mult cu asta. 🙂
Iar acesta e momentul in care va reamintesc ca Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCR, Dacia, Romtelecom,Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman. Ne puteti urmari si pe Facebook sau pe twitter, pe hashtag-ul #dinRomania. Ne auzim deseara!
Foarte interesanta initiativa , pe cand o publicare a impresiilor de calatorie in alte limbu de circulatie internationala ? Mult succes va doresc!
http://www.promovarearomaniei.ro