Penultima zi din excursia noastra prin Banat si Oltenia a continuat cu un traseu frumos prin cantonul Cheii (la 30 de km de Ramnicu Valcea pe directia Olanesti). Am urcat cu totii pe un drum cu zapada moale, avalanse si pe alocuri mult noroi (de la despaduriri), pana la intrarea in Parcul National Buila-Vanturarita. Dupa ce se trece de Schitul Iezer (3 km de la intrarea pe drum forestier), se poate ajunge fie la Schitul Pahomie (8 km), fie la cantonul silvic Cheia (9 km). Pe drum: panica, rasete, derapaje, muzica buna…toate in masina la Doru. Panica ii apartine Bogdanei, care desi a capatat incredere in Doru, tot mai inchide ochii din cand in cand 😛

De fapt, la un moment dat sunt sigura ca toti (soferii) il injurau in gand pe Doru fiindca ne-a adus pe drumul acela si fiindca le-a zis ca sunt 25 de km de mers in loc de 40. Eu eram fascinata ca recunosteam drumul, desi mai fusesem o singura data acolo, in toamna trecuta.

Din pacate am putut urca doar pana la tunelul ce traverseaza masivul Căpăţânii. In portiunea de dupa tunel zapada era prea mare ca sa continuam traseul, dar perfecta pentru o mica bataie cu zapada la altitudine, in timp ce baietii nostri se chinuiau sa intoarca masinile.

Ce sa mai, ne-a placut mult traseul, iar la final toata lumea i-a multumit lui Doru.

(multumesc si pentru aceste fotografii!)

In partea a doua a zilei am mers catre Transfagarasan, pana la cetatea Poienari, una dintre cetatile preferate ale lui Bobby. Partea amuzanta ca e noi aproape toti am urcat cele 1480 de trepte pana sus, numai Bobby a ramas la restaurantul de sub cetate ca sa scrie un articol siropos (nespecific lui :D) despre oamenii din aceasta excursie.

Am urcat pana sus intr-o doara, abia asteptam sa ajung pe platou si sa privesc de jur imprejur. E fascinant sa te gandesti la stramosii nostri care urcau pana la 850m altitudine cu acele zeci de kilograme pe ei si apoi erau in stare sa mai si lupte pentru apararea granitei nordice muntene.

Ziua de ieri a culminat cu o seara dansanta la pub-ul din Targoviste (zic pub-ul fiindca in Targoviste am inteles ca exista un pub si un club, ceea ce aproape ca imi aminteste de Braila).

Inchid acum, mergem sa vizitam Curtea Domneasca din Targoviste si plecam apoi spre casa. Din pacate. Din nefericire. Din nenorocire.

A fost superb! Multumesc Petrom,  BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman!