Rhythm of the Dance – 26.02.2011, Bucuresti

Sala Palatului a fost inca o data plina de bucuresteni veniti sa priveasca dansurile irlandeze pe coregrafia celebrului Mark C. Tynan. Mi-a placut, asteptam de mult un spectacol adevarat de dansuri irlandeze, cu muzica traditionala, unde sa pot fredona Crying cockles and mussels, alive, alive, O!

Si jocul de lumini (mai ales sincronizarea lui) mi-a fost foarte pe plac! Mai putin cele doua reflectoare laterale indreptate constant spre public. (Serios, de ce?) Am apreciat faptul ca spectacolul chiar a inceput la ora stabilita: 19.30

Mi-ar fi placut sa fie mai multi tineri in sala, fiindca publicul, desi numeros, a fost alcatuit preponderent din persoane de peste 40+, care nu-si manifesta prea tare entuziasmul. Si as fi indragit niste costume si mai colorate, si mai exuberante.

Da, cam asa a fost spectacolul:

Din pacate n-a fost asa. Nici nu prea avea cum sa fie. Publicul nostru nu e pregatit pentru un asa spectacol.

PS: Asta e un exemplu de text gata pregatit cu 2 zile inainte de spectacol, de catre un jurnalist care poate nici n-a fost in sala. Go, go, EVZ!  De ce zic asta? Fiindca mi-e greu sa cred ca in vreun alt oras din Romania au fost 45 de dansatori pe scena (asa zic ei), in conditiile in care la spectacolul din seara asta din Bucuresti au fost 25 de oameni pe scena, cu tot cu solisti si formatie. Stiu, pe afis scria mare ca vor fi 45 de dansatori si 4 solisti vocali. Repet, au fost 25 de oameni cu totul, dintre care doar 3 solisti vocali.

Si mi se pare aiurea sa scrii atat de mare numele lui Michael Flatley pe un afis al unui spectacol in care el nu e implicat in niciun fel.






Leave a Reply

css.php