Am ajuns la concluzia că nu profii de la ASE sunt de vină pentru faima pe care şi-a creat-o universitatea, ci mai ales studenţii. Încă din facultate a fost aşa, dar m-am apucat să scriu acum despre asta fiindcă mă aşteptam ca la master să se mai schimbe un pic situaţia.
Dar nu, studenţii – cu părere de rău, colegii mei – au rămas tot la nivelul grădiniţei. Sunt în stare să se bucure că au bătut drumul inutil până la facultate în cazul în care nu se ţine vreun seminar. Jumătatea de oră în care întârzie vreun prof e satisfăcătoare, iar dacă nu merge proiectorul şi pierdem 10 minute până vine un nene să-l repare suntem încântaţi până peste cap. Când se pun întrebări nu răspunde nimeni (ori suntem prea buni, ori mult prea slabi), când avem ceva de citit acasă răsfoim textul abia după ce-a intrat profesorul în clasă şi părem brusc interesaţi. Când avem proiecte de prezentat încă inventăm scuze stupide. Iar atunci când chiar se discută ceva interesant, întotdeauna exista cel puţin un alt subiect de discuţie, adiacent, şoptit (suficient de tare încât să deranjeze).
Zilele trecute eram la seminarul de managementul mărcii, cu unul dintre cei mai mişto profi pe care i-am avut în primii ani de facultate. Şi se prezentau diverse idei de proiecte pe tema elaborării strategiei de marcă pentru un nou produs, dar linişte în sală nu era. În momentul în care profu’ l-a rugat pe unul din colegi să părăsească sala fiindcă ne deranjează pe toţi, replica sa a fost: “N-am vorbit mai tare decât colegii mei.” Profu’ a insistat, studentul a insistat şi el: “Dar nu eu am început.” De parcă asta ar fi contat!!!
Şi mai e o chestie care mă deranjează: feedback-ul care nu se acordă. De exemplu, seminarul acesta despre care vorbesc ne oferea posibilitatea să primim feedback atât de prof, cât şi de la colegi. Ca la NetCamp, doar că miza nu erau proiectele dedicate tehnologiei şi internetului, ci strategiile de marcă pentru lansarea unui produs nou care să meargă foarte bine pe piaţă. În momentul în care mie mi s-a părut ciudată alegerea colegei mele de a lansa Evian pentru copii pe piaţă românească, toate privirile erau pe mine. Şi deşi profu’ mi-a dat dreptate, feţele colegilor exprimau “Who the fuck is Alice?” ( “Cine sunt eu şi de ce m-am trezit vorbind?”).
Şi da, profii superficiali sunt în continuare cei mai apreciaţi. Cam trist.
cam aceeasi situatie este si la Brancoveanu (Braila), dar tot ma duc pentru ca-mi place foarte mult cursul de microeconomie sau informatica
Și eu am trecut prin aceleași experiențe la master. La facultate, ca și tine, nu am avut pretenții. Eram mulți, diferiți, cu interese diverse.
La master nu m-a mai ținut locului acest lucru. Știi ce făceam eu? Purtam conversații singură cu profesorii. În final, se mai alătura 2-3 colegi care erau și ei interesați iar la finalul fiecărui seminar eu plecam cu satisfacția că am avut un schimb de idei interesant. Restul colegilor… haters gonna hate.
Nu cred ca e doar in ASE situatia asta, cred ca peste tot sunt astfel de studenti si partea proasta e ca ei au astfel de reactii pentru ca sunt tare plictisiti de mers tot timpul la scoala.
Si eu ajung rar la master, dar cand merg, parca sunt iar in gimnaziu, cand ma entuziasmam la orele de geografie. Sunt cursuri la Litere unde proful te da afara daca nu ai materialele in fata sau daca nu ai citit studiile de caz.
Uite, daca vrei sa-ti placa tare de tot un curs si sa nu fie reactii de genul colegului dat afara (poate si pentru ca suntem numai fete) te invit la noi la cursul de Comunicare vizuala si la cel de Campanii de PR – gestiunea situatiilor de criza
Sa stii ca mi-ar placea sa trec pe la cursurile voastre! Te voi intreba in privat de orar
Am urmat si eu acele cursuri de Comunicare vizuala si de PR – gestionarea situatiilor de criza, acum cativa ani. Au fost cele mai grozave cursuri din toata viata mea, sincer. Mi-a parut asa rau cand am terminat masterul! Neaparat sa mergi, daca poti! Sunt sigura ca te vei indragosti la prima participare
Mda…acest articol ar trebui sa devina un fel de viral in ASE, poate se mai prind si ei de niste treburi
Eu sunt placut uimita de masterul meu. Toti colegii care bat drumul pana la facultate, nu il bat degeaba, ci chiar isi dau interesul la cursuri; chiar azi avem de prezentat un proiect si toti am inceput sa ne ocupam de el de acum 2 saptamani. Avem o colega (doamna pe la 40 de ani) care pune mereu intrebari interesante profesorilor si se poate spune ca este cea mai constiincioasa dintre noi. Partile rele: un profesor care vine o data la doua saptamani si o seminarista care vorbeste foaaaarte incet!
Andra, la ce master esti?
Si eu am drept colega o doamna pe la 40 de ani, care are chiar si o agentie de publicitate.
Ceea ce enumeri tu in articol sunt niste “efecte”…cred ca trebuie sa gasim cauza inainte sa tragem niste concluzii..sau mai bine zis sa ne intrebam de vreo 5 ori “De ce?”
Deja-vu. Nu am mai dat de ceva timp, dar nu pentru ca is comod. Toate orele sunt in timpul programului de munca asa ca eu sunt unul dintre marii chiulangii
Elena, daca ai terminat ASE-ul si ai continuat cu un master tot in ASE, e o nebunie sa fi crezut ca ceva se schimba…profesorii sunt cam aceeasi iar studentii cam la fel.
In fond, nu degeaba ii zice “facultate”, pentru ca e facultativa, vine cine vrea, cand vrea si se descurca dupa cum poate pentru ca nimeni nu va face nimic in locul tau pentru tine.
Bafta!