Bun venit la Parlamentul European!

“Stimate vizitator,

Am primit informaţia conform căreia faceţi parte dintr-un grup care va vizita Parlamentul European în curând. Echipa noastră din cadrul Unităţii Vizite şi Seminarii vă mulţumeşte şi vă aşteaptă. Unitatea noastră organizează conferinţe pentru grupurile de vizitatori şi seminarii pe diferite teme.

Scopul nostru este să contribuim la cunoaşterea rolului Parlamentului European în cadrul procesului legislativ european şi a modului în care sunt reprezentaţi la acest nivel cetăţenii şi interesele lor. […] Pentru început, vă rugăm să accesaţi link-ul de mai jos pentru a găsi informaţii relevante privind activitatea Parlamentului European.

Vă dorim o vizită plăcută.”

Acesta este emailul primit acum 6 zile de la Klaus Loeffler, Şeful Unităţii de vizite şi seminarii de la Parlamentul European. Echipa dânsului ştia că pe 9 mai, de Ziua Europei, aveam să fiu prezentă la Parlamentul European (în Bruxelles). Şi sinceră să fiu, nu credeam că o să-mi placă atât de mult!

Să vedeţi de ce: dimineaţă grupul nostru a participat la un joc de roluriîn cadrul căruia am aflat într-un mod interactiv despre funcţionarea  internă  a Parlamentului  European. Mai întâi am fost împărţiţi în 4 grupuri politice, fictive:

  • Grupul Solidarităţii Europene (Principalul obiectiv este statul social. Grupul este în favoarea intervenţiei statului ca furnizor de servicii publice şi finanţări; 35%)
  • Grupul Ecologist European (Grupul luptă  în  principal  pentru  protecţia mediului, dar pledează şi pentru justiţie şi libertate socială; 15%)
  • Grupul European al Libertăţii (Grupul crede în responsabilitatea individuală şi în mecanismele pieţei. Favorizează antreprenoriatul şi concurenţa liberă şi este împotriva intervenţiei statului; 20%)
  • Grupul Politic Tradiţionalist (Grupul crede  într-o  societate  în  care trebuie  să existe  un  echilibru  între intervenţia  statului şi  iniţiativa  privată,  alături  de  obiective  legislative realiste şi o aplicare flexibilă a legilor; 30%)
(Ar fi trebuit să ne alegem singuri apartenenţa politică, dar am fost repartizaţi în ordine alfabetică, pentru rapiditate; eu am nimerit în Grupul pentru Libertate) Apoi ne-am împărţit în 2 comisii. Fiecare comisie a primit un caz fictiv spre examinare.
Cazul  1:  Comisia  pentru  mediu  –  Datorită schimbărilor climatice, Europa se confruntă cu un dezechilibru în  furnizarea  apei.  Statele  membre  au  decis  să-şi  unească  resursele pentru  a  construi  o  conductă  de  apă  care  să  traverseze  Europa. Construcţia  începuse  deja  când  o  serie  de  studii  au  arătat  că  încă există un deficit de apă de 30%. Comisia propune un plan de acţiune pentru  gestionarea  resurselor  de  apă:  Directiva  solidarităţii  în  privinţa resurselor de apă. 

Cazul  2:  Comisia  pentru  libertăţi  civile  –  Microcipurile  sunt  deja  utilizate  în  Europa  din  motive  de  sănătate, identificare şi  securitate.  Unele  persoane  consideră  că  această tehnologie de identificare are numeroase avantaje, în timp ce alţii cred că este complet inacceptabilă. Comisia  Europeană  consideră  că  este  necesară  reglementarea utilizării  cipurilor  implantate  pentru  a  garanta  drepturile  fundamentale ale  persoanelor şi  a  limita  eventuala  utilizare  frauduloasă  a  acestora, reglementare numită Directiva privind identificarea persoanelor.

Jocul e foarte bine gândit şi implementat (high-tech, pentru geeks :D) şi simulează  desfăşurarea  „procedurii  legislative  ordinare”  în  Parlamentul European.  Procedura  constă  în  două  sau  trei  lecturi.  În  prima  lectură am prezentat amendamente  la  proiectele  de  directivă şi am  încercat  să  obţinem  majoritatea pentru poziţia partidului nostru în reuniunile comisiilor. (Eu am ales comisia pentru mediu şi m-am oferit să fiu purtătorul de cuvânt al partidului meu, cum îmi stă la tribună? 😀 )


În  a  doua  lectură am negociat  cu  Consiliul  de  Miniştri  pentru  a influenţa  propunerea  de  directivă. Fiindcă nu am ajuns  la  niciun  compromis propunerea  a fost  discutată  pentru  ultima  oară  în  reuniunea  de  conciliere. 🙂 Până la urmă am adoptat prima directivă, dar nu ne-am înţeles asupra cipurilor.
 
Oricum, la finalul zilei, când am tras concluzii, am aflat că între anii 2004-2009 au existat doar 2 directive respinse: liberalizarea serviciilor dockerilor şi ceva pe tema drepturilor de autor asupra programelor software. Pentru toate celelalte s-a negociat până când s-a ajuns la o formă agreată de toţi cei care iau decizii. Am mai aflat că anul trecut au fost aproximativ 300.000 de vizitatori, dintre care 5600 din România, adică aproximativ 150 de grupuri. Pe lângă cei 33 de europarlamentari români, există şi vreo 700 de angajaţi români.

Diferenţa pricipală dintre parlamentul nostru şi Parlamentul European e: opoziţie & putere VS negociere şi compromis. Cică există şi parlamentari care nu prea trec pe acolo, dar nu există demiteri. Aşa am realizat şi eu cât de important e să votăm şi să-i alegem bine pe cei care ne reprezintă! Prezenţa parlamentarilor la vot e obligatorie, şi în general rata de prezenţă e cam de 85-90%. Cei care au sub 50% prezenţă la şedinţele din plen sunt sancţionaţi. Anul trecut 7% dintre parlamentari au avut sub 50% prezenţă, iar unul din ei e român. (Doamna Mariana Cosac – conferenţiar la Parlementul European – nu ne-a spus explicit cine, putem doar să bănuim)

 
Unul dintre lucrurile cele mai interesante de joi a fost participarea noastră la o şedinţă plenară. Şedinţele plenare reprezintă încununarea activităţii legislative efectuate în comisiile parlamentare şi în cadrul grupurilor politice. Reprezintă, de asemenea, cadrul în care reprezentanţii cetăţenilor Uniunii Europene – deputaţii europeni – participă la procesul decizional şi îşi exprimă punctul de vedere pe lângă Consiliu şi Comisie. În prezent plenul Parlamentului numără 754 de deputaţi din 27 de state membre ale Uniunii Europene, care dezbat în 23 de limbi! În partea de sus a hemiciclului Parlamentului European există 23 de cabine în care câte 3 interpreţi/traducători traduc în timp real în toate cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. (Româna e pe canalul 22, dar mi-a făcut mare plăcere să trec de pe un canal pe altul, ca să aud cum sună toate limbile Europei 🙂 )

Parlamentul se reuneşte în plen în fiecare lună (în afară de luna august), la Strasbourg, în cursul unei perioade de sesiune de patru zile (de luni până joi). De şase ori pe an, acesta se reuneşte şi la Bruxelles, timp de două zile (miercuri şi joi) şi am avut noroc că noi am prins o astfel de perioadă. (s-a discutat fix despre reducerea preţului convorbirilor în roaming) Şedinţele plenare sunt prezidate de Preşedintele Parlamentului European. Acesta este asistat de cei 14 vicepreşedinţi. Preşedintele deschide şedinţa, uneori cu un discurs sau un omagiu, în funcţie de actualitatea momentului. Pe parcursul unei şedinţe, Preşedintele dă cuvântul deputaţilor şi veghează la buna desfăşurare a dezbaterilor.Cei 754 de deputaţi europeni sunt repartizaţi în prezent în 7 grupuri politice, reprezentând ansamblul mişcărilor ideologice. Unii deputaţi nu aparţin niciunui grup politic şi sunt, deci, consideraţi ca fiind deputaţi neafiliaţi. Grupurile politice sunt cele care decid care sunt chestiunile ce vor fi dezbătute în plen. Acestea pot, de asemenea, introduce amendamente la rapoartele care sunt votate. Niciun deputat nu poate fi totuşi obligat de grupul său să voteze într-un anumit fel. (deşi jurnaliştii acreditaţi sunt tot timpul prezenţi la şedintele în plen şi fotografiază ce vor, noi n-am avut voie să facem fotografii în cadrul şedinţei; şedinţa s-ar fi terminat la ora 23.00, dar la 18.30 din păcate s-a terminat programul de vizită şi a trebuit să părăsim hemiciclul, noi şi celelalte grupuri)

Din România avem 14 parlamentari în EPP (Grupul Partidului Popular European), 11 în S&D (Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European), 5 în ALDE (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa) şi 3 deputaţi neafiliaţi. În total 33, îi puteţi vedea pe toţi aici. În plus, ni s-a explicat cum putem ajunge şi noi într-o instituţie europeană: printr-un stagiu de 5 luni (concursul durează cam un an şi constă în 5 etape, despre care puteţi citi mai multe pe linkul de mai sus) sau printr-un concurs EPSO (Oficiul European de Selecţie a Personalului).

Oricum ar fi, vizitarea Parlamentului European este gratuită. Puteţi şi voi să mergeţi, dar trebuie să vă planificaţi vizita din timp şi vă recomand să mergeţi în cadrul unui grup. (noi am fost 32 de studenţi ONG-işti într-un grup organizat de asociaţia Switch On) Programul de la Parlamentarium îl găsiţi tot pe site. Vă trebuie vreo 2 ore pentru turul virtual prin “muzeu”. La cantina din cadrul Parlamentului se mănâncă extrem de bine cu aproximativ 10-14 euro. (7.5 euro felul principal de mâncare, 0.60 euro supa, 1 euro salata, 2 euro desertul la alegere)  

Cam atât deocamdată. Mâine vă povestesc despre Brugge! 🙂

Later edit: mi-am mai amintit câteva lucruri pe care voiam să le scriu: Sediul oficial al Parlamentului se află la Strasbourg, unde au loc majoritatea sesiunilor plenare. Sediul de la Bruxelles este folosit în principal ca loc de desfăşurare a reuniunilor comisiilor, în timp ce la Luxemburg se află sediul administrativ. În săptămâna aceea în care Parlamentul se reuneşte la Strasbourg, deputaţii se mută cu tot cu staff-ul lor, fiecare are 1-2 asistenţi.

Apoi, 1800 de traducători şi interpreţi interni răspund de comunicarea inter-lingvistică şi de cele 506 combinaţii de traducere posibile.

În ziua petrecută în instituţiile  europene am văzut o coordonare perfectă între angajaţi. Ce se întâmplă acolo e o desfăşurare de forţe incredibilă. Iar pentru toată nebunia asta costul mediu pe cetăţean european este de aproximativ 3 euro/an.

 



3 Responses to “Bun venit la Parlamentul European!”

  1. Eu am ramas doar cu informatia din ultima fraza, doar de 3 euro pe an. As vrea sa vina si la noi ziua in care romanul nu va mai trebui sa suporte capriciile si poftele unor neaveniti.

  2. […] dă de greu. În plus, la Bruxelles am mai fost o dată anul acesta, de Ziua Europei, atunci când am vizitat Parlamentul European. Am descoperit barul cu cele 2004 tipuri de bere, am testat câteva locuri unde găseşti […]

  3. […] fiindcă am plecat la Bruxelles, am sărbătorit ziua Europei la Parlamentul European. (am povestit aici pe îndelete) Am fost şi în Brugge pentru o zi, apoi am făcut pentru prima oară autostopul, […]

Leave a Reply

css.php