Când i-am ascultat pe toţi aceşti 50 de oameni (cei mai mulţi fiind americani) răspunzând la întrebarea din titlu, primul răspus care mi-a venit mie în cap a fost primul salt cu paraşuta. Sigur, am multe amintiri frumoase, dar prima saritură din avion a fost specială, eram toată un zâmbet, făceam un lucru pe care mi-l dorisem mult. (it was on my bucket list)
Tot cadrul a fost perfect: soarele ne zâmbea de sus, iarba mirosea a proaspăt (început de aprilie), eram înconjurată de oameni prietenoşi şi amuzanţi, am sărit cu “o legendă vie” – Ramiro Nicolau şi fiul său Andi fotograf, am ascultat bancuri cu şi despre paraşutişti în timpul ascensiunii către aproape 4000m, nu am avut dureri de cap ulterior… Şi dacă mă gândesc mai bine, şi nu mă las purtată doar de primul impuls, primul salt chiar merită acest loc în sufletul meu.
Tu de ce îţi aminteşti cu drag? Un exerciţiu de genul acesta din când în când nu poate să facă decât bine, cred.
wow, eu am reflectat ceva, ceea ce imi da de gandit ca poate eu chiar nu am o amintire preferata…tare clipul!