#Revolutie. Adevărul avantajelor tale. Împreună 2012.

Despre cartea lui Martin Page am mai scris, prin 2008, atunci când am citit-o, probabil.

Dar mi-am amintit azi de acest fragment, cu care mă identific:

“Toată lumea are ceva de spus despre femei, bărbaţi, poliţişti, asasini (şi politicieni – nota mea). Noi generalizăm pornind de la propria noastră experienţă, de la ceea ce ne convine, de la ceea ce putem înţelege cu slabele mijloace ale reţelelor noastre de neuroni şi în funcţie de perspectiva viziunii noastre. Este o înlesnire care ne permite să gândim rapid, să emitem judecăţi şi să ne poziţionăm. Dar asta nu are valoare în sine, sunt doar nişte semnale, nişte steguleţe pe care le flutură fiecare. Şi toată lumea apără adevărul avantajelor sale, ale sexului său, ale averii sale.”

Cam aşa-i şi cu #revoluţia. Toată lumea are ceva de spus, apărând adevărul avantajelor sale, ale partidului său, ale averii sale.

Însă ceea ce-i uneşte pe cei care au ieşit în piaţa Universităţii (şi pe mulţi dintre cei care au stat acasă) este lehamitea. Ne e silă tuturor. Dar dacă sila asta de politică ne-a ţinut departe până acum, se pare că unii au înţeles totuşi că stând deoparte nu se rezolvă nimic. Nu pică para mălăiaţă.

Băsescu nu e bun şi cei mai mulţi îl vor demis. Problema e că n-are cine să vină după el. Şi întrebarea este ce facem mai departe?

“Partidele actuale nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Nu reprezintă, de fapt, pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi: foştii activişti şi pasivitatea noastră.”

“De 20 de ani, a vota în România a însemnat să alegi răul cel mai mic. Mergând pe drumul ăsta, am ajuns sa acceptăm că e ok “să fure, că toţi fură, dar să mai facă ceva şi pentru noi”. Adică să trăim din mila hoţilor. Tu furi de la tine de la serviciu? Nici noi. Și atunci, cât de proşti am fi dacă am încerca din nou aceleaşi soluţii păguboase?!”

“Sila noastră de politică este singura lor şansă, de aceea ne-o cultivă continuu. [...] Hoţii au nevoie de 3 lucruri, ca să poată fura: un portofel plin, beznă si neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit si dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul plin. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul.”

“Trebuie să ne organizăm şi să îi înlocuim pe actualii politicieni. Să ne învingem sila de politică. Nu pentru că ne place puterea, ci pentru că trebuie să ieşim din bulele noastre de confort individual, care vor deveni din ce în ce mai strâmte. Deja vedem cum energia noastra se iroseşte doar împingând în pereţii bulei, ca să nu ne sufocăm. Iar dacă nu ne spargem noi bulele pentru a ne uni, ni le vor desfiinţa ei, una câte una.”

Citatele de mai sus fac parte dintr-un manifest, dintr-o mişcare care ar fi bine să prindă contur, extinzându-se din online în offline. Se numeşte “Împreună 2012″, a fost iniţiată de Bogdan Naumovici şi este concretizarea scandărilor din stradă. Românii care îşi trăiesc viaţa conduşi de corectitudine, integritate, responsabilitate individuală, onestitate, decenţă etc. sunt cei care ar trebui să înlocuiască actuala clasa politică. Implicarea face parte din procesul propriei evoluţii. Până când să mai stăm deoparte?

“Și suntem mulţi. Suntem cei care eram prea tineri ca să ştim ce să facem cu Revoluţia sau cu Piaţa Universităţii ’90, şi i-am lăsat să ni le fure. Suntem “decreţeii” care ne-am făcut familii, afaceri şi cariere, dar ne-am ratat proiectul politic. Dar şi tinerii care terminăm acum o facultate, doar ca să ne izbim de zidul şomajului. Suntem doctorii care am ales să rămânem în ţară şi să salvăm vieţi. Suntem profesorii care ne urmăm vocaţia, în ciuda salariilor mizere. Suntem antreprenorii care am dori să ne dezvoltăm pe o piaţă liberă, intr-o competiţie cinstită, fără licitaţii trucate şi firme-capuşă. Suntem angajaţii care ne dorim să fim recompensaţi aşa cum merităm, în funcţie de performanţele noastre. Suntem toţi românii care ducem România înainte!” 

Azi cel mai mare regret al meu e că nu m-a interesat politica până acum. Şi cel mai grav e că nici pe colegii mei de generaţie nu-i interesează. Hai să ne folosim cu toţii ideile, să contribuim la România pe care ne-o dorim, ce-ar fi? Putem începe cu acest grup, care momentan adună 729 de oameni care vor să se implice. Schimbarea o vrem toţi, dar trebuie să muncim pentru ea.

(Foto)