Abia ajunsesem de-o zi în Bruxelles când ne-am hotărât ca ziua de luni, 7 mai, să ne-o petrecem în Brugge. Am luat trenul de la Gare Centrale şi într-o oră şi 10 minute am ajuns în Brugge, această mică Veneţia a Nordului, cum au numit-o unii. Fiindcă eram un grup de tineri sub 26 de ani, ne-am luat toţi Go Pass cu 10 călătorii. Acest „card” costă 50 euro şi îţi dă dreptul să faci 10 călătorii cu trenul oriunde în Belgia, timp de maximum un an de zile. Altfel, o simplă călătorie din Bruxelles în Brugge costă 13.50 euro.

Dacă nu sunteţi un grup mare şi nu plănuiţi să faceţi prea multe călătorii, puteţi alege Go Pass-ul cu o singură călătorie, care costă 6.50 euro. Iar dacă aţi trecut deja de 26 de ani, puteţi să achiziţionaţi Rail Pass-ul de 76 euro, care vă permite să faceţi tot 10 călătorii oriunde în Belgia, timp de un an, dar fără sa ajungeţi în punctele de frontieră (Roosendaal-Grens, Visé-Frontière, Aachen-Süd-Grenze, Gouvy-Frontière, Sterpenich-Frontière, Jeumont-Frontière, Quévy-Frontière, Blandain-Frontière, Tourcoing-Frontière).

Brugge e de văzut la pas sau pe bicicletă. E un orăşel mic, ajungi imediat de la gară în centru, şi nici nu prea ai nevoie de hartă, fiindcă n-ai unde să te rătăceşti. La început ne uitam pe hartă fiindcă voiam neaparat să ajungem la obiectivele stabilite de noi, dar pe final de zi ne orientam după clădirile înalte. 🙂

Cum noi am ales ca zi de vizită lunea, ne aşteptam să găsim muzeele închise. Asta a fost prima întrebare pe care i-am adresat-o doamnei de la punctul de informaţii. (oricum, planul nostru era să ne plimbăm în lung şi-n lat, nu să vizităm muzee) Ne-a spus că doar muzeele de artă sunt închise, fiindcă acelea ţin de stat. Tot ce e privat e deschis.

Şi-uite aşa am ajuns să vizităm Choco-Story (The Chocolate Museum) şi Friet Museum (Muzeul cartofilor prăjiţi). Intrarea la Choco Story e 7 euro (6 euro pt studenţi), iar la Friet Museum e 6 euro (5 euro pt studenţi). Fiindcă cele două muzee aparţin aceleiaşi companii, puteţi cumpăra un bilet combi, care costă 11 euro (9 euro pt studenţi), ca să beneficiaţi de reducere.

Ambele muzee sunt drăguţe, dar mie personal mi-a plăcut mai mult Muzeul Ciocolatei din Köln. Numai că în Brugge te învaţă şi cum se obţin pralinele. (#din1912) (e cu degustare, da!) Şi tot în Brugge am înţeles şi eu diferenţa clară dintre ciocolata neagră, ciocolata cu lapte şi ciocolata albă.

   

În rest, mi s-a părut interesant să citesc cum boabele de cacao erau folosite ca monedă de schimb pe vremea mayaşilor. Cică un iepure costa 10 boabe de cacao, iar un sclav sănătos costa 100 de boabe. Istoria ciocolatei e de citit, mai ales într-o ţară ca Belgia. Iar magazinul Leonidas are o poveste proprie: compania a fost înfiinţată de un grec care trăia în Statele Unite, Leonidas Kestekides. În 1910 a participat la o competiţie în Bruxelles şi a câştigat o medalie de bronz. Tot atunci s-a îndrăgostit de o belgiancă şi a hotărât să se mute în Belgia, unde avea să-şi deschidă tot felul de ceainării şi ciocolaterii.

La Muzeul cartofilor prăjiţi am decis să merg fiindcă eram curioasă ce-o să aflu nou despre cartofi. (dacă tot sunt fermier cu acte-n regulă…)

  

Sinceră să fiu, nu înţeleg obsesia aceasta a belgienilor pentru cartofii prăjiţi. Se laudă că-s a lor, dar nu prea există dovezi ştiintifice/istorice care să ateste asta. Şi mie nu mi se par deosebiţi la gust cartofii prăjiţi belgieni. Sorry. 

 

De la Choco Story am cumpărat un excelent lichior de ciocolată şi o cremă tartinabilă despre care domnii belgieni de la check-in Charleroi au zis că-i lichid. În fine, acum că am terminat cu cele două muzee pe care le-am vizitat, să trecem la plimbarea cu barca pe canal. 

Sunt 3 tipuri de plimbări mişto pe care le poţi face în Brugge. O plimbare cu balonul, care costă cam 130 euro de persoană, o plimbare cu caleaşca (39 euro/4 persoane) sau o plimbare de jumătate de oră cu barca pe canale. După cum ziceam mai sus, noi am ales plimbarea cu barca şi a fost o decizie excelentă. (deşi, la plimbarea aceea cu balonul mi-e încă gândul…)

Sunt 5 locuri din care poţi cumpăra un bilet pentru plimbarea de-a lungul canalui, iar noi l-am ales pe cel de la Rozenhoedkaai, locul cel mai fotografiat din Brugge, aşa zicea harta turistică. (preţul cred că e acelaşi peste tot, 7.60 euro, fără alte reduceri; pilotul e şi ghid)

  

(El e Fidel, cel mai fotografiat căţel din Brugge; iar el e un pictor boem)

 

Dacă aş închiria a doua oară, aş lua de la GruutHuse, fiindcă mi-au plăcut papuceii olandezi. 🙂

 

În rest, Brugge e despre străzile înguste, magazinele împodobite, ferestrele gătite şi ciocolata care-ţi face cu ochiul la tot pasul.

  

Iar ciocolata, vedeţi voi, se găseşte sub formă de orice:

  

  

Desigur, dacă ajungeţi în Brugge n-aveţi cum să rataţi cele două pieţe centrale: Markt şi Burg. (eu n-am urcat în turnul Belfort fiindcă era foarte aglomerat, dar vă recomand să faceţi asta, de sus vedeţi tot Bruges-ul) Ar trebui totuşi să ştiţi că la 18.00 se cam închid toate magazinele şi dintr-o dată oraşul o să vi se pară gol, turiştii parcă întră în pământ.

  

Dacă vreţi să rămâneţi mai mult de o zi în Brugge, vă sugerez să încercaţi hostelurile, preţul per cameră/per noapte la un hotel de 3 stele fiind între 80 şi 130 de euro, cu mic dejun inclus. Enjoy your stay! 🙂 

  

 PS: Căutaţi harţile „Use It” sau printaţi-le de aici. Conţin sfaturi de la localnici. 🙂