Ce mi-a plăcut cel mai mult la Danone acasă

Vă ziceam zilele trecute că am avut ocazia să vizitez fabrica Danone, să pun întrebări şi mai ales să primesc răspunsuri. Înainte să scriu despre procesul de fabricaţie, mi s-a părut firesc să detaliez un pic istoricul mărcii Danone şi evoluţia companiei.

Am petrecut câteva ore bune acolo, atât în clădirea de birouri, cât şi în fabrică. Şi cel mai mult am apreciat detaliile care fac diferenţa:

• Mi-au plăcut oamenii care iubesc compania în care lucrează şi transmit asta. Fiindcă am mulţi prieteni care-şi schimbă jobul de la o corporaţie la alta, de la un an la altul, mi se pare normal să-i apreciez pe cei care sunt la Danone încă din 1996. Astfel am cunoscut-o şi pe Iolanda Prunache, şefa Laboratorului de Cercetare-Dezvoltare, a cărei existenţă era pusă sub semnul întrebării prin 2005, când a jucat într-un spot Danone.
• Mi se pare super tare că cei pe care ii vedem în reclamele Danone sunt angajaţii companiei. Spre exemplu, el e Iulian Vasile, Internal Control Manager. Apare într-un spot Danone împreună cu soţia şi fetiţa, iar băieţelul este “de împrumut”, al unei colege de birou.

• În fiecare zonă a fabricii sunt notate zilele ce au trecut de la ultimele reclamaţii/nereguli.

• La cantină preţurile sunt subvenţionate, iar mâncarea este şi foarte bună. Eu am mâncat somon cu legume la wok. Toate mâncărurile erau cu multe legume, vreo 6 tipuri de salate, supe, limonadă/citronadă etc. De asemenea, am asistat la o discuţie între angajaţi care erau absolut încântaţi că tipele care gătesc/vând în cantină le cunosc preferinţele pentru mâncare. (de exemplu, sunt atenţionaţi când mâncarea e prea condimentată pentru gustul lor) Au tot felul de afişe cu piramida alimentară, doza zilnică recomandată ş.a.
• Tot la cantină există frigidere cu iaurturi Danone, gratuit. Erau aproape goale.
• Mâncarea oferită zilnic la cantină nu-i obligatorie, sunt încurajaţi să-şi aducă mâncare gătită, dacă vor. Au frigider special pentru asta şi vreo 5-6 cuptoare cu microunde.
• Produc iaurt zâmbind:

• CPC-ul are cu totul altă semnificaţie pentru ei. “CâtPeCe-urile” sunt riscuri potenţiale care pot fi eliminate dacă sunt observate la timp. Angajaţii sunt încurajaţi să anunţe CPC-uri şi sunt recompensaţi atunci când îşi fac treaba bine.
• De Crăciun se organizează o petrecere la care angajaţii au “15 minutes of fame”.
• Beneficiază de traininguri (de ex., pe fetele de la comunicare le văd tot timpul la conferinţele la care particip şi eu), teambuildinguri.
• Se pune mare preţ pe protecţia muncii, toate afişele de pe pereţi comunică acest lucru. Inclusiv aceste afişe în care actori sunt tot copii unor angajati.

           

• Îmi place cum tratează responsabilitatea socială. Am mai scris despre asta în octombrie, când Danone s-a hotărât să comunice prima oară proiectul “Zâmbet pentru viitor” la care se muncea de 4 ani. (Economia trebuie să fie în acord cu partea umană a societăţii, vezi şi www.danonecommunities.com sau Sustainability Report 2010)
• Joacă fotbal, ei între ei, se antrenează pt competiţii cu echipe Danone din alte ţări. Fetele au echipa lor care se numeşte “Lebăduţele“.
• Sunt prietenoşi cu mediul. Sau încearcă. În toalete am văzut mesajele acestea, iar în fabrică am văzut puncte de colectare Recolamp:

Observând obsesia pentru curăţenie, conformitate, siguranţa muncii şi respectul pentru oameni, am înţeles de ce misiunea companiei e: “Să aducem sănătate prin alimente unui număr cât mai mare de oameni”. Şi ştiu că pare că am redactat azi scrisoarea prin care îmi manifest intenţia de a mă angaja mâine la Danone, dar nu-i chiar aşa. Nu-mi place că în departamentul lor de marketing lucrează un singur bărbat.