Aseară am pus piciorul (drept, desigur) pentru prima oară în Italia. Am coborât din avion şi m-am bucurat de aerul cald de toamnă din Pisa. În Constanţa bătea un vânt rece când am plecat, m-a speriat atât de tare încât am păstrat şi geaca cu mine, deşi plănuisem s-o las în maşină.
În mai puţin de două minute eram urcaţi în autobuzul 21, despre care am aflat că merge spre centru. (sau măcar până la Stazione Pisa Centrale, unde voiam noi să ajungem) Fiindcă cea mai mică bancnotă era de 20 de euro, şoferul ne-a lăsat să călătorim gratis. N-avea să ne dea rest; costa 1 euro călătoria, fiindcă aeroportul e la doar 2km distanţa de centru.
Din faţa gării am pornit pe strada Corsa Italia înainte şi am ajuns extrem de repede la hostelul unde făcusem rezervare. (Walking Street se numeşte) Şirul surprizelor plăcute a continuat, ne pregătiseră un pat dublu (extreeeem de mare) într-o cameră cu baie proprie. Colegi i-aveam pe un francez şi-o tipă de vârsta mea din New York, care călătorea singură prin Europa. Şi care dimineaţa la 6 avea tren spre Napoli, dar s-a trezit mai târziu strigând tare „Fuuuuuuck!”. 🙂
Revenind la Pisa, oraşul pe care în 3 din 5 ocazii eu îl numesc involuntar „Pizza”, trebuie să vă spun că e plin de biciclete! Şi de scutere, dar parcă-s mai multe biciclete. Şi au pistă pe carosabil, aşa fain îi. Am făcut aseară o plimbare scurtă până când la un moment dat am exclamat „Hmm, uite turnul!”. Sinceră să fiu nu mă aşteptam să fie ATÂT de aproape.
În rest, prin centrul vechi toată lumea era cu berea în mână şi din când în când mirosea a iarbă, ca-n Amsterdam. 🙂
Mie Pisa imi place enorm, de doua ori am fost, de fiecare data m-a fascinat acelasi lucru, un turn vazut cu piata plina ochi si fiecare dorind sa-l indrepate si mai apoi tot un turn, vazut cu piata goala, noaptea in, cred, una dintre cele mai romantice nopti din viata mea… pe ploaie 😉
Italia e minunata!