Sâmbătă noaptea, imediat după discuţiile de la finalul selecţiei naţionale pentru Eurovision, mi-am făcut curaj şi am plecat spre Gaia Boutique. (De vreo 2 ani mi-am tot propus să merg şi eu în Gaia, să văd cum e, şi am ajuns abia acum, când eram încălţată cu nişte veritabile cizme fără toc; m-au primit, nu era nici urmă de bodyguard la intrare)

În orice caz, eu m-am dus acolo fiindcă aflasem că Lena Criveanu va prezenta colecţia „In Tango step„. Ştiam multe despre colecţia aceasta: că fusese prezentată la Berlin Fashion Week. 🙂 Dar ideea e că mă simt bine când aud că designerii români au succes la Săptămânile modei şi îmi pare rău când aud că în ţară nu-s apreciaţi. Chiar aşa, există undeva un top al designerilor români de modă? Mie îmi vin în minte câteva nume precum Kinga Varga, Diana Bobar, Ludmila Corlateanu, Maria Lucia Hohan, Mihaela Glavan, Irina Marinescu, Irina Schrotter, Agnes Toma, Cătălin Botezatu, Mihai Albu, dar sigur sunt mai mulţi care ne reprezintă. Şi de ce nu-i apreciem? Sunt atâtea tinere domniţe care pun mare preţ pe numele hainelor pe care le poartă…

  

Am cunoscut-o sâmbătă şi pe Lena Criveanu, mi-a strâns mâna ferm şi mi-a vorbit despre pasiune şi despre felul în care tendinţele din modă ajung în 2-3 ani în zona mainstream. M-a invitat în culise, le-am întâlnit şi pe cele 10 manechine care au urcat pe pasarelă. S-au schimbat într-un loc înghesuit, care nu seamănă de niciun fel cu backstage-ul de la showurile de modă, dar asta nu cred că a contat în vreun fel.

  

(Din păcate, Elena cu nr. 11 nu-s eu :P)

In Tango step este colecția care transmite cât de simplu reușesc doamnele să facă trecerea de la artă, de la pictură și sculptură, la bucuria vieții de zi cu zi, la plăcerea de a fi o operă de artă în mișcare, dansând, râzând, plângând, iubind.

Ca în toate colecțiile Lenei, țesăturile sunt prețioase (mătăsuri, jerseu și lână, într-un joc de texturi diferite), culorile încântă, haina devine a doua natură a femeii. Pictura manuală devine tatuaj, exoticele orhidee pun în valoare fragilitatea femeii și devin un print personal, femeia mângâie aerul din jur cu corpul ei, se dezvăluie și se joacă în mister.

Liniile feminine ale anilor ’50 sunt completate de senzualitatea tangoului. Tonurile pastelate (English rose și ivoire) se bucură de contrastele culorilor puternice (bordeaux și albastru ultramarin). Decolteuri și decupaje insinuante, transparente și foșnet de mătase fac din această colecție un must pentru toate doamnele.

In Tango step este pasiunea pentru viață, pentru armonie și dragoste. Iar colecţia întreagă, ce cuprinde 20 de articole, o puteţi vedea pe blogul Adinei Necula.

Acum rămâne doar întrebarea: de ce nu îi apreciem pe designerii români şi asteptăm să-i aprecieze alţii ca să le acordăm şi noi atenţie?