Aş vrea să vă asigur că n-are absolut nicio importanţă cum începeţi un an nou, ci mai degrabă ce se întâmplă pe parcurs. Asta fiindcă anul trecut pe vremea asta eram încă în spital, operată de apendicită acută-peritonită, scriind articole despre doamna de 86 de ani, colega mea de salon. Iar finalul de an l-am petrecut bine-mersi în Barcelona, cu burta la soare, cum s-ar spune.

Dar să vedem ce s-a mai întâmplat pe parcurs. Da, mă folosesc de arhiva blogului, fiindcă altfel aş fi uitat mai mult de jumătate din lucrurile care s-au petrecut. Oricum  am uitat, fiindcă n-am scris despre toate pe blog. Anyway…

În ianuarie s-a lansat calendarul #SuperFete cu #obiceiurisanatoase, motiv de bucurie maximă pentru mama, să mă poată avea un an întreg pe perete. Trebuie să vă spun, dragi colege de calendar, că mama a decupat în fiecare lună fila de calendar, astfel încât să îi zâmbesc doar eu de pe perete. Imi pare rău, nu-i vina mea, e mamă. 🙂

În februarie am mers la primul spectacol Cirque du Soleil în România şi scriam atunci că mi se pare fabulos tot ceea ce fac dânşii, de la modul cum îşi creează spectacolele până la modul în care comunică. Recunosc, la momentul acela am căutat să văd dacă angajează oameni pe social media. 🙂 Tot atunci am văzut montajul primei emisiuni „Românii au talent”, în premieră, alături de Andi Moisescu şi Sexy Pavel Bartoş. Am privit un documentar (Hand Held) despre un american care cunoaşte şi înţelege problemele României mai bine decât unii dintre noi, am intrat în comunitatea RestartEdu şi în ultima zi am participat la primul social media summit de la Bucureşti.

La începutul lunii martie am fost în vizită la fabrica Danone şi am scris aici ce mi-a plăcut cel mai mult. Apoi am fost printre bloggerii oficiali de la Eurovision şi am transmis în direct din Camera Verde, după care am tras concluzii. Am cunoscut-o pe Lena Criveanu şi am participat la prezentarea ei de modă – “In Tango step“. Am fotografiat copii în parc. 🙂 Am participat la lansarea filmului Hunger Games în România, cu azimuturi, shuriken, cuţite, sarbacana, amnare şi altele asemenea. Am scris impresii de la Târgul de turism. Am povestit despre CrowdHappiness, un proiect în care se pare că n-am crezut suficient de mult. Am participat la decernarea premiilor Gopo şi la Scavengers Hunt prin Centrul Vechi al Bucureştiului. Apogeul a fost Cantonamentul 3.0, prima oară când am făcut din nou mişcare, după trei luni de repaos fizic.

În aprilie am scris despre satul Măgura, despre Brăila şi despre centrul de echitaţie Diana (Râşnov). Am participat la workshopul făcut de Paravion cu bloggerii de turism. Şi am făcut prima vizită la ferma M&P Agro.

În mai fusesem invitată la o audiţie a trupei VAMA, dar n-am putut onora invitaţia fiindcă am plecat la Bruxelles, am sărbătorit ziua Europei la Parlamentul European. (am povestit aici pe îndelete) Am fost şi în Brugge pentru o zi, apoi am făcut pentru prima oară autostopul, din Maastricht înapoi în Bruxelles. Am dansat lambazouk (tot în Bruxelles). Am povestit pe blog că în martie îi cunoscusem pe participanţii de la MasterChef, dar era prima oară când puteam să vorbesc despre asta fără să stric vreo surpriză. Tot în mai mi-am antrenat creativitatea la Creative Fitness. Am participat la o nouă ediţie Skirtbike, pe ploaie. Am votat cele 7 minuni ale României.

Iunie a început cu trainingul certificat în Marketing 3.0 al profesorului Philip Kotler. Apoi am plecat la Sibiu, la  Festivalului Internațional de Teatru. Am scris de ce Skirtbike e un eveniment util, iar apoi am făcut o nefăcută şi am ajuns iar la spital, după un traseu de 13h41′ prin Piatra Craiului. Am mai fost la Femei pe Mătăsari, cea mai mare oră de sport şi la conferinţa Social Media for Parents. (as a marketeer, not as a parent 😀 )

În Iulie am mers la Piatra Neamţ, la Balkan Dirt Masters 2012 (competiţie internaţională de mountainboarding). Apoi a urmat B’estfest-ul şi în sfârşit am plecat spre Polonia, unde aveam să particip la un exchange project alături de alţi români, lituanieni, turci, italieni şi desigur polonezi. Am văzut Varşovia pe fast-forward, ne-am plimbat prin Zakopane (am făcut şi-un treasure hunt), am văzut Tour de Pologne, ne-am ascuns lacrimile la Auschwitz şi-am hoinărit pe străzile Cracoviei. M-am pozat cu torţa olimpică. Dar evenimentul care mă bucură cel mai tare e că atunci am început să scriu şi pe blogul agenţiei de rezervări bilete de avion online – Paravion.ro.

August a venit cu o vizită culturală la Sibiu, când am făcut şi fotografii pe timp de noapte din Turnul Sfatului. Am scris despre board games, o pasiune recentă de-a mea. Am fost la pescuit şi la recoltat cartofi de pe parcela mea Lay’s 😀 Apoi am ajuns din nou în Ţara lui Andrei. (şi la final de tabără, am adunat şi alte păreri)

În septembrie am fost iar la pescuit, în team building cu ai mei colegi. Am scris cum sunt fabricate chipsurile Lay’s, am fost la o competiţie naţională pentru barmani profesionişti, la Bike Fest şi la Webstock, unde l-am ascultat pe Eduard Novak. La premiile Webstock am urcat de 3 ori pe scenă. 🙂 Însă, din septembrie cel mai clar îmi amintesc excursia în Cinque Terre, atunci când am văzut şi Pisa (by night & by day)

În octombrie am participat la Skirtbike #4 şi la Big Build 2012, apoi mi-am imaginat un city break în oraşul de pe Dunăre. Mi-am printat singură o fotografie pe tricou, folosindu-mă doar de lumina soarelui şi de o vopsea specială,  Inkodye®. Şi am văzut Festivalul Luminilor, la Berlin. (Primele impresii despre Berlin le găsiţi aici; despre ZOO am scris aici)

În noiembrie am completat leapşa voluntariatului, şi am scris iarăşi impresii de la Târgul de Turism (ediţia de toamnă). Apoi am completat un top subiectiv cu cele 10 destinaţii favorite. Am scris despre cum îmi găsesc eu echilibrul suprem, am publicat scrisoarea lui Al. Vlahuţă către Mimilica lui dragă şi am participat la un alt exchange project, în Santiago de Compostela.

În decembrie iar am făcut o nefăcută: am cântat în public, la Blog and Roll. N-a fugit nimeni din club, dar nici n-am primit laude. S-o lăsăm cum a picat. 🙂 Am participat la prima mea licitaţie caritabilă (în calitate de blogger, n-am îndrăznit să licitez, deh), am revenit la galele X Factor, am scris despre marea mea dorinţă şi i-am găzduit pe cei doi spanioli şi belgianul care au călătorit prin Europa documentându-se despre „Cum va arăta Europa în 2020?”. Mi-au luat interviu, dar i-am luat şi eu pe ei la întrebări! 🙂 Şi, printr-o minune, am vizitat şi Istanbul!

Da, a fost un an plin. Dar frumos. Şi plin de învăţăminte. Încet-încet am realizat cum priorităţile mi s-au schimbat, am încercat prin diverse metode să mă cunosc mai bine şi să mă accept aşa cum sunt. Să nu fiu mai strictă cu mine decât sunt cu ceilalţi.

Work in progress. Peste 348 de zile vă povestesc ce mare brânză am mai făcut în 2013.

Fiţi cuminţi. 😉 Şi comentaţi mai des pe aici, contraziceţi-mă.