Articolul de azi e despre cum am ajuns să-mi apreciez mai mult țara/orașul după ce am colindat meridianele lumii.
Sigur, gradul meu de patriotism e oricum mai mare decât al altora. Întotdeauna am fost mândră că m-am născut româncă, și de fiecare dată când am avut ocazia, le-am povestit și altora despre țara mea. Nu le-am spus numai pe alea bune, ca să nu ascund gunoiul sub preș, dar am insistat pe părțile bune, pe care ziarele sau televiziunile din țările lor nu le văd și nu le prezintă.
Am avut multe ocazii de a fi ambasador informal al României peste hotare: ca student Erasmus în Portugalia, ca tânăr aflat într-un exchange project în Zakopane, ca participant într-un alt exchange project în Santiago de Compostela, ca voluntar în Brazilia…Însă mă voi opri un pic asupra Braziliei, fiindcă pe tema asta vreau să scriu mai multe.
Când mi-am anunțat apropiații de plecarea în Brazilia, toate reacțiile primite au fost de genul: „Brazilia? Dar de ce tocmai Brazilia? Știi că nu e cea mai sigură țară din lume, nu?” Când am ajuns acolo, și gazdele s-au simțit responsabile să mă ferească de belele, zicându-mi de fiecare dată: să nu mergi seara singură pe stradă, să eviți zonele pustii, să nu scoți camera foto pe plaja din Copacabana, să nu ții telefonul la vedere, să nu umbli cu toți banii la tine etc.
Și toate astea s-au transformat într-un sentiment de teamă și nesiguranță. Când plecam seara la o bere cu prietenii îmi lăsam de multe ori smartphone-ul acasă, și luam cu mine doar telefonul ieftin și prost în care aveam o cartelă cu număr local. Nu că aș fi cărat prea multe bijuterii cu mine în Brazilia, dar nici pe cele pe care le aveam nu le foloseam toate. Când am fost în Copacabana mi-a fost într-adevăr frică să scot camera foto, fiindcă era mare, ar fi atras atenția, iar eu eram singură și mă temeam că voi rămâne încă de la începutul șederii mele acolo fără poze. Când mă urcam în autobuz îmi pregăteam dinainte mărunțis pentru bilet, ca să nu scot portofelul. Telefonul îl țineam de obicei în buzunarul interior al gecii. Când m-am plimbat prin São Paulo cu un prieten de-al locului, l-am văzut și pe el că își punea 5 reais într-un buzunar exterior, ca să aibă mărunțis la îndemână în caz că-l oprește cineva să-i ceară „1 leu”. Când ne-am hotărât să intrăm la un film în Brasília, un alt prieten mi-a lăsat portofelul și telefonul și s-a dus să mute mașina de la 200 m distanță de cinematograf la 100 m distanță de cinema, ca să fie cât mai aproape la 21.30 când ieșeam noi de la film.
Să nu mă înțelegeți greșit, Brazilia e o țară extrem de mișto și m-aș întoarce oricând acolo. (Dacă aveți posibilitatea, mergeți musai s-o vizitați!) Conjunctura, însă, m-a făcut să capăt un comportament paranoic. Am cunoscut acolo mulți oameni care mi-au povestit cum au fost chiar ei jefuiți sau atacați în plină zi. Motiv pentru care, abia la întoarcerea în România, am realizat cu adevărat cât de sigur e Bucureștiul ca oraș! Când butonez fără stres telefonul în stația de autobuz, mă gândesc uneori la asta. Când pedalam lunile trecute fără stres la 23.30, în rochie, spre casă, mă gândeam la asta. Când am mers săptămâna trecută pe jos spre birou, printre străduțe neumblate, m-am gândit la asta. Când văd cum mașinile așteaptă noaptea fără dubii la semafor, zâmbesc. (În zonele mai neumblate din Rio de Janeiro sau Sao Paulo, noaptea mașinile nu prea opresc la semafor, fiindcă șoferii se tem să nu fie atacați!) Faptul că cele mai multe blocuri de aici nu au gratii, portar și camere video din toate unghiurile, îmi dă un anumit sentiment de relaxare. Până și aurolacii din Gara de Nord sunt mai simpatici decât cei care se plimbau pe la 6pm, când deja era întuneric, prin spatele gării centrale din São Paulo (Estação da Luz). Și da, când m-au întrebat brazilienii ce mi-a plăcut cel mai puțin în Brazilia le-am spus și lor că e vorba despre sentimentul de nesiguranță fizică pe care-l simțeam la orice pas.
Acest articol face parte din campania bloggerilor români care călătoresc mult, de evidențiere a unor motive care ne-au făcut să ne apreciem mai mult țara și locurile de baștină. Vă invit să citiți și celelalte articole publicate în cadrul campaniei, aici:
- Catherine’s crossroad – Azi aleg România!
- Călător în Africa – De ce să te bucuri că trăiești aici, acasă
- Drum liber – Badea Cârțan, cioban, erou și călător
- Enciclopedia călătorului independent – Străinii iubesc România
- Foto Travel – România, te iubesc!
- Funtur.ro – Sangele apă se face – apa Mării Negre
- Ioana Budeanu – România, țara dorului
- Plăcerea de a călători – De ziua ta, Românie
- Trans-Ferro – Cum am ajuns să apreciez România după ce am călătorit în afară
- Ioana calatoreste – Dorul românesc – 1 Decembrie
- lumeamare.ro – Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc
- viajoa.ro – Laptele si mierea ce curg dincolo
Iar dacă vreți să citiți ce scriu bloggerii străini călători prin România, găsiți aici câteva articole faine:
- 12 Things I Bet You Didn’t Know About Romania
- The Saturday City: Brasov
- Impressions Of Romania: From Transylvania To Bucharest
La mulți ani cu bucurii, ROMÂNIA!
Bun găsit!
Am citit cu mare interes, pentru că, din titlu, ştiam că voi găsi o opinie diferită de a mea în formă şi aproape identică în esenţă.
Mă bucur mult să găsesc astfel de articole, pentru că, după aproape cinci ani petrecuţi în Grecia, cea mai dureroasă experienţă „acasă”, a fost să văd cum vorbesc românii despre ei înşişi. Pot spune că multe idei contraproductive referitor la noi, românii, mi-au ieşit din cap după cei aproape cinci ani de străinătate.
Şi DA, mă mândresc cu faptul că sunt Român şi felicit din suflet pe cine SIMTE şi FACE asta!
@Serban, ma bucur si eu sa te regasesc aici!
Sincer, am apreciat intodeauna pozitivismul sub orice forma ar fi el. Am apreciat si postul tau atat cat imi permite creierul sa- mi ignor realitatea in care traiesc sau imi ofera puterea de a ma minti singur. Si eu fac parte din romanii care „au calatorit foarte mult ” si-mi permit sa fac doar unele mici corectii. Nu butonezi telefonul in Ferentari in statia de autobuz. Stii, Ferentari este in Bucuresti ! La fel cum daca esti in fusta pe bicicleta in Bucuresti la 23.30 cam pe la a zecea incercare da-I de dracu. Postarea de mai sus face parte dintr-un curent pe care personal il urasc dar ca sa inchei iti mai spun doar atat, viata in Romania este asemantoare cu situatia in care, in lipsa de hartie igienica am fi nevoiti sa folosim foi de caiet de matematica. Faptul ca tu te afl intr-o patratica ce nu a fost folosita la operatiune , nu inseamna ca foaia este imaculata.
Studenta japoneza a fost violata si omorata in padurea Baneasa dupa ce a fost ridicata de la Aeroportul International Otopeni. Recent o tanara a fost impuscata in ochi ramanand chioara pe viata intr-un mall plin de lume etc. Toate astea se-ntampla in Bucurestiul in care tu esti prea ocupata sa-ti butonezi smartphon-ul intr-o statie al transportului in comun.
Foarte bine ca ai scris despre asta. Nici in alte tari de pe continetul american nu e cu mult mai sigur dar ii vad pe romani cum balesc (inutil as zice eu) dupa acele taramuri (in sens de a locui permanent).
Foarte interesant 🙂 Asa aflu si eu despre Brazilia mai mult decat ca joaca footbal 🙂 !
@Tiberiu, imi cer scuze c-a durat atat pana sa-ti raspund.
Inteleg ce spui, dar ce incercam eu sa spun, prin articolul acesta, e ca la capitolul siguranta stam bine, in comparatie cu alte tari. (intotdeauna exista mai bine, asa e) Si ca personal ma simt mai in siguranta in Bucuresti decat m-am simtit in orice oras din Brazilia.
Sigur ca se intampla infractiuni, dar statistic vorbind, rata de criminalitate din Romania e mai mica decat in multe alte tari.
Graficul acesta prezintă o imagine mai detaliată asupra numărului de omucideri înregistrate de poliție în statele membre UE; datele sunt prezentate in funcție de valoarea medie pentru perioada 2007-2009. În ansamblu, în UE-27 au existat 1,3 omucideri la 100 000 de locuitori, cifrele variind de la o valoare maximă de 8,3 înregistrată în Lituania – și 6,1 în țara vecină, Estonia – până la mai puțin de 1 în Spania, Germania, Slovenia și Austria. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php?title=File:Homicides,_average_per_year,_2007-2009_(per_100_000_inhabitants).png&filetimestamp=20121109145319
PS: Cand a fost vorba de a trage un semnal de alarma asupra a ceea ce se intampla in aeroport, am facut asta: http://elenaciric.ro/2018/cum-ar-fi-aeroportul-henri-coanda-fie-altfel-normal.html
Se stie ca in Brazilia nivelul de coruptie este foarte ridicat. Puteti sa consultati orice statistici, e una dintre cele mai corupte tari de pe mapamond.