Blogger simpatic cum sunt (:P), am fost aseară invitată la o avanpremieră specială, la  Sala Elvira Popescu, alături de o parte din echipa filmului „Poziţia copilului”. Nu puteam rata ocazia de a-i vedea şi asculta live pe Calin Peter Netzer (regizorul), Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Natasha Raab, Vlad Ivanov sau Ilinca Goia.

Cred/sper că vă amintiţi: „Poziţia copilului“ a obţinut, pe 16 februarie 2013, premiul cel mare al celei de-a 63-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (Ursul de Aur), precum şi premiul FIPRESCI din partea criticilor. Şi am scris şi-atunci despre asta, mândră româncă aşa cum mă simţeam. (apropo, Luminiţa Gheorghiu a concurat la trofeul Ursul de Argint pentru cea mai bună actriță alături de Catherine Deneuve și Juliette Binoche,  iar Bogdan Dumitrache a fost în competiţie cu Jude Law, Matt Da­mon şi Shia LaBeouf!)

Bun. Aseara am privit în sfârşit filmul. Şi m-a impresionat, o să-mi amintesc de el peste ceva timp, probabil că o să-l şi revăd atunci când o să fiu mamă. Are câteva secvenţe amuzante, dar în fond e o dramă psihologică, un film despre o familie disfuncţională, dar reală, cu o mamă sufocantă şi un copil nevrotic. Mama, pe nume Cornelia, e poreclită chiar de către soţ „Controlia„; pentru că asta e – un control freak, e cea care dictează şi care-i înfruntă pe toţi ceilalţi. Copilul, la doar 34 de ani, e strigat la un moment dat „Cuculeţ„. Mama, fumătoare fiind, îşi îndeamnă fiul şi „nora” să nu mai fumeze „că nu e bine, mamă”. Puterea exemplului, sigur. Şi tot ea e cea care spune la un moment dat că părinţii se realizează prin copii: „Tot ce nu şi-au realizat ei în viaţă realizează prin copii”.

Mi-a părut foarte rău aseară că la finalul proiecţiei n-am putut să mă ridic în picioare. Cred că am avut o cădere de calciu, sau ceva, nu mă simţeam deloc bine, şi efectiv n-am putut să mă ridic în picioare în momentul în care a intrat în sală echipa filmului. Dar s-au ridicat ceilalţi spectatori, şi-au aplaudat zeci de secunde în şir. Chiar atunci aveam şi aşa un nod în gât…acel nod în gât care mi se pune atunci când sunt eu cel mai afectată! Pentru că scena finală din film are o mare încărcătură emoţională şi intrasem cu totul în starea aia…

Filmul ăsta e şi despre mama şi frate-miu, la fel cum e despre toate mamele care-şi iubesc copiii peste măsură şi băieţii  lor incapabili de a pune capăt dependenţei emoţionale.

Trivia: 

  • m-a amuzat să privesc filmul pe data de 6 martie, în condiţiile în care intriga filmului se desfăşoară chiar pe data de 6 martie 2012;
  • producătoarea (Ada Solomon) apare şi ea în primele secvenţe ale filmului;
  • am apreciat-o şi mai tare pe doamna Luminiţa Gheorghiu în momentul în care am aflat că regizorul îi dăduse ei rolul principal, de la bun început, dar dânsa a vrut să participe la casting; desigur, a câştigat castingul, dar a vrut să-şi demonstreze atât ei, cât şi celorlalţi, că e cea mai potrivită actriţă pentru acest rol; şi a fost cea mai bună! iar dacă filmul n-ar fi luat Ursul de Aur, Luminiţa sigur ar fi luat la Berlin Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă!)
  • filmul s-a produs în 35 de copii! (a fost deja vândut către  Germania, Franţa, Italia, Grecia, Marea Britanie, SUA, Taiwan, Norvegia şi alte câteva ţări pe care nu mi le mai amintesc)
  • imediat după proiecţie, la sesiunea de întrebări şi discuţii cu echipa, prima persoană care a luat cuvântul a spus: „mie nu mi-a plăcut filmul, şi n-am înţeles de ce […] de fapt n-am înţeles nimic”; Iar regizorul, un pic surprins, a întrebat-o: „şi eu ce-ar trebui să fac acum, să-ţi povestesc filmul?”
  • o altă întrebare din sală a fost referitoare la bani (nu la costuri): „De unde aţi avut atâtia bani?”; producătoarea a răspuns simplu: „de la bancă…” (contextul era că în film apar într-adevăr multe plicuri cu bani);
  • cea mai potrivită intervenţie din public a fost a unei alte actriţe, Nuami Dinescu, cu care am rezonat în mare parte. M-am bucurat să văd susţinere între actorii români.

Cum „Poziţia copilului” a primit atâta recunoaştere internaţională, mă aştept să o primească şi la noi în ţară. Sunt tare tare curioasă să văd ce vânzări va avea în primele două săptămâni de la intrarea în cinematografe (adică azi, 7 martie). Şi vreau să contribui şi eu la vânzări. Aşa că voi oferi unui comentator student 2 bilete la film (el/ea +1), în oricare dintre oraşele în care va fi proiectat. (logistic, îi voi trimite în cont banii respectivi, dar să-mi demonstreze că e student şi că a fost la acest film 🙂 ) În comentarii îmi poate povesti de ce vrea să vadă filmul acesta, sau care-i filmul românesc care i-a plăcut cel mai mult până acum, sau în ce filme i-a mai văzut jucând pe vreunul din actorii filmului despre care vorbim aici. Orice poveste, dar de filmul românesc să fie legată. Alegerea va fi a mea, foarte subiectivă. (probabil la finalul zilei de mâine, 8 martie) 🙂