- Un lucru elementar: anotimpurile sunt aici inversate; poate că ar fi trebuit să încep cu asta. În ianuarie începe vara, iar acum ne pregătim de intrarea în iarnă (iunie-august). Ştiţi care e singurul articol vestimentar pe care mi l-am cumpărat de când sunt aici? (din Petropolis – oraş imperial din epoca imparatului Dom Pedro al II-lea) Un pulover! 🙂 Mi-a fost teamă ca am prea mulţi pantaloni scurţi în comparaţie cu bluze cu mânecă lungă. Iar Juiz de Fora e la 800m altitudine, seara se lasă destul de rece, nu seamănă deloc cu Rio de Janeiro.
- [încă nu m-am obişnuit cu faptul că sunt 25 grade afară, dar la ora 18.00 e noapte!]
- Sunt destul de mulţi brazilieni care poartă mândri tricouri pe care scrie Brazilia şi care sunt pictate în culorile steagului naţional. Cine poartă în România bluze cu tricolorul nostru? Poate uneori mai vedem câte-un tricou cu Bran sau Sibiu sau Sighişoara, dar recunoaşteţi că nu e ceva comun.
- De fiecare dată când plăteşti cu cardul eşti întrebat „Débito ou Crédito?” (Card de debit sau de credit?)
- Brazilienilor nu le place să atingă mâncarea cu mâna; chiar şi la McDonald’s, apucă sandvişurile în şerveţel.
- Sunt foarte multe restaurante care oferă „comida à quilo” , adică mâncare la kilogram. Şi oamenii îşi pun în aceeaşi farfurie un amestec de orez, fazole, cartofi, brânză, salată, multe feluri de carne, peşte etc. Poate părea scârbos, dar în realitate, astea-s restaurantele mele preferate, fiindcă pot să-mi aleg exact mâncarea care-mi face cu ochiul. Şi în cantităţile dorite de mine. În medie, pentru o astfel de masă eu am plătit cam 15 reais. (24 lei), pentru aproximativ 350 g de mâncare. Dar am avut peşte, creveţi şi multe alte delicatese.
- Foarte apreciate aici sunt şi restaurantele de tip “Rodízio”, unde plăteşti o taxa fixă (30-40 reais, să zicem), dar mănânci până nu mai poţi. Chelnerii tot aduc platouri cu mâncare şi tu alegi ce şi cât vrei să-ţi pună în farfurie. În general restaurantele care au “rodizio” oferă multe specialitati de carne, dar există şi “rodízio” cu pizza si paste. Sau cu mâncare japoneză.
- Restaurantele normale poartă numele de „restaurante a la carte„.
Mai puteţi citi şi:
Cred că eu aş fi început aşa:
Diferenţe între România şi Brazilia. Compunere.
Diferenţa dintre România şi Brazilia este că aici, în Brazilia, oamenii iubesc viaţa, îşi iubesc copiii, îşi respectă privilegiile de fiinţe umane, o respectă pe mama natură şi sunt într-o relaţie mult mai bună şi mult mai strânsă cu propriul suflet şi cu sufletele cu care sunt conectaţi mai mult decât în românia. Sau, dacă nu mai mult, altfel. Poate mai sincer.
Sfârşit.
@copolovici respecta natura si in amazonia, nu? cu drujba 😛
@elena, mai arata-ne oameni (ne asasinezi cu mancarea)
@Copolovici 🙂
@Andrei imi pare rau, dar stii deja cat sunt de pofticioasa. Si gurmanda.
Andrei, nu am ajuns în Amazonia, ştiu doar că mare parte din Mata Atlantica, adică jungla de pe coasta de Est a Braziliei, a fost nimicită în mare parte de europeni şi mai apoi de nesăbuinţa şi lăcomia unor indivizi, necum a oamenilor despre care eu vorbesc. Eu trăiesc printre mulţii oameni normali, nu printre cei câţiva opresori lacomi. E drept, din Mata Atlantica au mai rămas 5% şi acest rest e aici, în Bahia.
la multi ani sanatosi ptr 21!! multa inspiratie si pasiune in tot ce faci!