#dropped în Brazilia

Pusă în fața faptului de a scrie despre cea mai aventuroasă călătorie a mea, am vrut, pe rând, să povestesc despre cum am încercat să fac autostopul în Alcanices (Spania, în apropriere de granița portugheză), despre cum am reușit să fac autostopul între Maastricht și Bruxelles, despre cum am mâncat pește prins la portofel în Delta Dunării, despre cum ne-am pus casa în spate și-am plecat la 18 ani două săptămâni cu cortul în Piatra Craiului, despre Erasmus în Portugalia sau cele 3 luni de vară petrecute pe riviera Olimpului ca ghid turistic… dar până la urmă am decis să schițez câte ceva despre cele două luni recent petrecute în Brazilia. Vorbesc despre schiţe fiindcă toată aventura ar fi greu de povestit într-un singur articol, nu cred că permite WordPress atâtea cuvinte; iar eu am relatat deja diferite episoade, atât pe blogul acesta, cât şi pe celălalt blog pe care scriu.

Motivaţia din spatele alegerii făcute e destul de simplă: când privesc acum retrospectiv mi se pare că și eu am fost #dropped în Brazilia.

În momentul în care am plecat din România știam că voi avea parte de aventura vieții mele (până la următoarea despre care voi gândi același lucru), dar îmi lipseau (aproape toate) detaliile concrete: unde, cum, cât, cu cine? Tot ce știam era perioada maximă de timp pe care o aveam la dispoziție ca să mă bucur de ce mi se oferă: două luni, fiindcă atât îmi luasem concediu fără plată.

20130422_054655

Am plecat singură, cu doi rucsaci în spate, fără să cunosc pe nimeni. Cu toate acestea, două avioane şi două autocare mai târziu, când am ajuns în Juiz de Fora, părea deja că am prieteni:

20130422_230035

Prieteni dragi mi-am făcut şi la cursul de forró. M-am dus timidă, zicându-le că nu ştiu să dansez şi nici portugheză nu vorbesc prea bine, dar că le-am demonstrat că se poate; l-am determinat pe prof să afirme, mai în glumă mai în serios, că a fost nevoie de o româncă să le arate brazilienilor cât de uşor se învaţă  forró-ul. icon smile Cum am ajuns să dansez forró...

De fapt, prieteni mi-am făcut peste tot pe unde-am fost: la şcoala în care m-am jucat de-a profesoara, la cursurile pentru “Certificate of Proficiency in English” la care am fost invitată, la liceul de drept, unde le-am vorbit elevilor despre stagiul meu de voluntariat, la alimentara de la colţ unde am plătit pe datorie fiindcă nu-mi mergea cardul, la cursurile de engleză axate pe conversaţie, unde din nou am fost invitată ca speaker, într-un club în care am primit gratis DVD-ul trupei care cânta, în excursia din Ilha Grande unde aproximativ 90 de studenţi proveniţi din cel puţin 25 de ţări împărţeau o barcă, în weekendul petrecut cu AIESECeri într-o casă în care 40 de tineri au dormit pe jos, pe saltele, în Rio de Janeiro, oraşul de care la început mi-a fost frică, în São Paolo unde locuiesc mai mulţi oameni decât în întreaga Românie, în Brasilia unde paznicii de la metrou mi-au dat voie să le folosesc toaleta pentru că îmi curgea sânge din nas, în clubul de gay în care am ajuns fără să ştiu că e pe lista barurilor gay-friendly cu ocazia celei mai mari parade gay din lume, în autocarul care timp de 20 de ore m-a purtat între Brasilia şi Rio de Janeiro, unde coleg de banchetă s-a întâmplat să-mi fie un cântăreţ de sertanejo la început de drum… şi lista ar putea continua.

@JF

Cele mai bune lucruri mi s-a întâmplat neplanificate. Şi-atunci, care-ar fi fost rostul să-mi planific excursia prin Brazilia cu lux de amănunte? Am preferat să mă las purtată de vânt, de muzică, de întâmplări şi oamenii pe care i-am cunoscut pe drum.

Cam ăsta ar fi rezumatul celor două luni aventuroase. Așadar, Heineken și mândri jurați Heineken, mingea e acum la voi, așteptăm să o pasați. 🙂



6 Responses to “#dropped în Brazilia”

  1. alina says:

    cred ca sunt niste experiente unice in viata.
    bravo voua, celor care le-ati trait!

  2. […] Skype e instalat pe toate device-urile, îl folosesc frecvent. Iar în perioada în care am locuit în Brazilia, Skype a fost probabil rețeaua socială pe care am utilizat-o cel mai mult, căci un sms scris pe […]

  3. […] sa o iau cu inceputul: iti amintesti, cred, ca ultima oara ti-am scris din Brazilia. Eram in sfarsit acolo si profitam la maximum de tot ce mi se intampla. Imi era mai bine decat […]

  4. […] odată porniți la drum, am început să-i povestesc lui George despre Brazilia și-am uitat complet de frig. Pe urmă m-am pus pe somn și m-am mai trezit în momentul în care […]

  5. […] LumeaMare. Și iacă la cea de-a treizeci şi patra ediţie, mi s-a oferit ocazia să vorbesc fix despre Brazilia, țara mea de […]

  6. […] mi-aș petrece-o în America Latină, hai-hui. Și chiar dacă în Brazilia am petrecut deja două luni, tot vreau să merg în Bahia, să calc pe urmele lui Copolovici, să încerc bucătăria […]

Leave a Reply

css.php