Interviu cu Alexandra. Ziceţi-i Lucia.

Ce faceţi voi când ajungeţi acasă, după o zi de muncă/facultate/etc.? Duş, mâncare, filme, TV, internet, muzică, d-astea? Probabil că da. Sunt unii, însă, care se apucă de lucru. La al doilea lor job, cum ar veni. Sau poate al treilea. Din pasiune şi-atât.

Astăzi vreau să vă povestesc despre unul dintre aceşti oameni, de care mă leagă mai multe lucruri.

Pe Alexandra mi-a introdus-o Mădălin de la agenţia de rezervări bilete de avion online – Paravion.ro. Din iunie anul trecut ne trimitem aproape zilnic email-uri. Ea e cea care m-a prezentat aşa colorat pe blogul Paravion.ro Pe ea o bat la cap zi de zi cu propunerile mele creţe. Împreună am vizitat Istanbul şi da, tot împreună am mers la hamam. 🙂

Toamna trecută, la Târgul de Turism, ştiam deja că are un nume de scenă (LUCIA) şi că în timpul liber creează rochiţe. Dar abia când le-am văzut pe hostess-ele de la standul Paravion am făcut legătura.

Da, Alexandra din echipa de Marketing a grupului Happy Tour are o pasiune pentru hainele frumos croite şi în timpul liber nu doarme şi nu mănâncă: ea concepe rochii. 🙂 Mărturie stau articolele astea de pe blogul ei: 

Andreea la 360 de gradeDetaliu umăr

Ce faci?

De cele mai multe ori, haine. Concep şi decoraţiuni de Crăciun şi aranjamente florale, însă doar pentru familie, prieteni sau în folos personal.

De când faci?

De când am pornit blogul www.luciarosca.ro, adică pe 13 martie 2010.

Când faci?

Oricând în afara serviciului. Uneori şi pauzele de masă mă prind cu acul în mână grăbind o bluză, ceva.

De unde pasiunea asta a ta?

Mereu am simţit o atracţie pentru vizual, pentru culoare şi ce devine ea lângă o alta, pentru transformare. De-a lungul anilor, această atracţie s-a regăsit în desen, dans, pictură, cor, teatru şi scenografie. Prea bine se poate să fi venit pe lume cu această pasiune, ca moştenire a bunicii Maria, mama tatălui meu, care făcea din ochi cele mai frumoase rochii din satul ei. Aşa îmi povestesc mătuşile mele. Nu mi-o amintesc, a murit când eram mică, dar când am început să lucrez la a doua mea rochie, am primit de la mama cartea ei de croitorie. De acolo am învăţat cum să fac corsete.

Olga în prima rochie creată

Cum a început totul?

Am început să cos acum câţiva ani, mai mult dintr-o încăpăţânare proprie. Prietena mea cea mai bună era studentă la Conservator, iar examenele ei la canto se ţineau sub forma unor audiţii, mini-concerte pe scenă. Mă irita faptul că nu avea o rochie cumsecade pe care să o îmbrace, mereu fiind nevoită să se descurce cu diverse alcătuiri. “Cât de greu are să fie să-i fac eu ceva?”, gândeam. S-a întâmplat să am un material la îndemână şi cusând de mână, am reuşit să încropesc o rochie. Mi se părea o improvizaţie, nu ştiu cum a reuşit să stea pe dânsa. În timpul concertului am stat ca pe spini, mi-era teamă că o să pice în orice clipă. Dar a rezistat şi la sfârşitul anului i-am făcut o ţinută nouă pe care a purtat-o în cadrul unui concert de Crăciun la Opera Română. Era în 2009.

(mai jos: Olga, purtând a doua rochie creată pentru dânsa; iar apoi purtând cea mai recentă rochie creată de Alexandra pentru ea)

Împreună cu Olga, purtând cea de-a doua rochie creată Olga în cea mai recentă rochie creată pentru dânsa

Prietenii m-au încurajat să-mi fac imediat un blog. Pe atunci încă nu era o obişnuinţă, cum e acum. Mi-era teamă că nu sunt pregătită, nu aveam nimic cusut, nici măcar maşină de cusut. Şi atunci am primit cel mai bun sfat: “Just do it!”. Am cusut câteva fuste şi bluze, mi-a făcut un prieten blogul şi în martie 2010 am lansat www.luciarosca.ro. Primele cliente au venit în egală măsură din rândul apropiaţilor şi al necunoscuţilor. Best-seller-ul a fost o fustă albă cu rânduri de dantelă şi bandă satinată turcoaz cusute în partea de jos. Am vândut 7 sau 8.

Fustă albă cu dantelă şi bandă satinată

Câte ore dedici pasiunii tale?

Toate orele care îmi rămân după/înainte de serviciu. Uneori cos şi în tramvai sau în timpul unei ieşiri la o cafea dacă e nevoie. Prietenii înţeleg.

Care e cea mai frumoasă creaţie a ta (de care eşti cea mai mândră)?

Mi-e greu să aleg o creaţie anume. Fiecare în parte a reprezentat o anumită izbândă, fie estetic, fie a adus mai multă atenţie muncii mele, fie a reuşit să le ofere clientelor mele mai multă încredere de sine. Aş menţiona poate rochia roşie  inspirată de Valentino. E o rochie clasică, dar concepută fără cusur, în care orice siluetă ar arăta impecabil şi care mi-a întărit încrederea în viziunea mea, într-o estetică dedicată liniilor curate.

Designerii vestimentari trebuie să se îmbrace şi ei frumos sau doar să creeze?

Cred că le pot face pe amândouă. Fiind creatori de frumos, designerii vor simţi nevoia să transpună acest lucru şi pe dânşii. În acelaşi timp vor prefera să rămână undeva în umbră pentru a lăsa hainele să se bucure de atenţia privitorilor. E o alegere personală.

Cât ţi-a luat să creezi hainele pentru târgul de turism şi când le-ai făcut? (noaptea, după jobul din agenţie? În weekend?)

Am să bifez ambele opţiuni. Rochiile albe pe care le-ai văzut acum la Târgul de Turism de la Romexpo le făcusem pentru o ediţie anterioară. Trebuiau 8 şi aveam la dispoziţie mai puţin de 2 săptămâni. A fost un proces oarecum dificil deoarece eram nevoită să-mi strecor activitatea după serviciu: căutarea materialului, probele cu hostess-ele şi cusutul efectiv. Binecuvântarea mea au fost prietenii mei care pentru câteva zile s-au transformat într-un atelier de croitoraşi şi cusutorese talentate.

Care e cea mai mare satisfacţie a ta atunci când finalizezi o rochie? 

Să o văd pe cea care o îmbracă fericită, zâmbitoare, împăcată cu dânsa. Din păcate, femeile au mult prea multe nesiguranţe privind modul în care arată şi dacă reuşesc să le distrag atenţia măcar o clipită de la lucrurile acestea, sunt foarte bucuroasă.

Cum sunt doamnele care îţi sunt cliente? 

Clientele mele sunt foarte delicate şi rafinate, indiferent de vârsta sau statutul pe care îl au. Sunt femei care nu trec neobservate atunci când păşeşc într-o încăpere, însă nu pentru că ar fi ostentative sau gălăgioase, ci din contră, pentru că sunt subtile şi cumva, nişte prezenţe neaşteptate de feminitate.

Dacă aş vrea să cumpăr mâine o rochie concepută de tine, unde te găsesc? 

Cel mai sigur mă găseşti cu un e-mail la luciarosca[at]luciarosca.ro, dar şi cu un mesaj pe blogul meu – www.luciarosca.ro, sau pe pagina mea de Facebook – Lucia Roşca.

Deci ea e Alexandra aka Lucia Roşca. De când i-am aflat secretul cuvântul “pasiune” parcă are altă însemnătate.



6 Responses to “Interviu cu Alexandra. Ziceţi-i Lucia.”

  1. vienela says:

    Astfel de oameni merita tot respectul nostru. Pentru pasiune, pentru curaj, pentru imaginatie si pricepere, pentru tot ceea ce ii deosebeste de ceilalti.
    Tu meriti tot respectul nostru pentru ca promovezi acesti oameni.

    • Vienela, eu ma bucur sa pot povesti despre ei. Adevarul e ca am multi oameni misto in jurul meu, si sper sa reusesc sa povestesc despre cat mai multi dintre ei. Ca sursa de inspiratie. 🙂

  2. Lucia says:

    Mulţumesc, Elena. Mă onorezi cu un articol foarte frumos scris.

  3. Narcisa says:

    ce-mi place să văd exemple care confirmă că există viață după job 🙂

  4. […] care eu o consider prietenă, deși lucrez cu ea) am scris un articol-interviu în luna februarie. Îl găsiți aici și vă încurajez să-l citiți, e despre pasiuni […]

Leave a Reply

css.php