Locuind în Cracovia (guest post)

“Nu trebuie să urăști munca sau corporațiile pentru a avea un an sabatic”, scrie Octavian Logigan pe blogul anulmeusabatic.ro. Și pentru că de câteva luni locuiește în capitala culturală a Poloniei, l-am întrebat cum e acolo: 

“Sunt în Bunkier Sztuki (Buncherul Artei), unul din cele mai posh locuri din Cracovia. La masa de alături, îmi atrage atenția cineva care înțelege mai bine poloneza decât mine, două tinere vorbesc despre ideea de a părăsi Polonia, și trag concluzia că odată plecate, nu vor să cadă pradă sindromului de barszcz. Barszcz (borș) este o supă minunată de sfeclă roșie, care face parte din bucătăria poloneză; iar sindromul barszcz, în spusele lor, înseamnă să dorești, odată aflat/ă în afara granițelor țării, să consumi produse naționale pe care poate le-ai ignora în propria ta țară.

Scriu rândurile astea gândindu-mă serios la cum pot ademeni pe cineva să vină la Cracovia din România și să-mi aducă un banal mălai. Nu! De fapt nu orice mălai. Am în minte o marcă anume, care face cea mai bună mămăligă. Mălai nu găsesc aici, deși în unele cantine se găsește mamałyga cum i se spune pe aici, dar, la fel ca și cu bryndza, nu simt că e ‘de acasă’, e prea apoasă și nu o poți combina cu nimic altceva din meniu. Gata cu plângerile, urmează beneficiile!

De fapt, în Cracovia, unde locuiesc de ceva timp, nu-mi lipsește nimic. Din fericire am prieteni polonezi care au învățat limba română, deci nici măcar conversația în română nu-mi lipsește. Am ajuns aici din propria voință, fără niciun plan profesional sau personal clar, ci pur și simplu pentru că periodic am nevoie de puțin timp în afara României. Ca s-o pot aprecia mai bine la întoarcere.

Ce face Cracovia un loc bun în care să te muți? În primul rând faptul că tot orașul e organizat în așa fel încât cam toate distanțele pot fi parcurse pe jos. Eu folosesc Jawbone UP pentru a-mi număra pașii, între altele, și de când sunt în Cracovia, nu am făcut mai puțin de 10.000 de pași pe zi (sau 10km). Cu scurtături pe malul Vistulei, cu străduțe pietonale în centru, sau cu atotfolositorul parc Planty din jurul centrului, orașul chiar e făcut pentru mersul pe jos. Sau pentru bicicletă, de care trebuie să te ferești, ca pieton, cu aceeași acuitate ca în Amsterdam. Pentru cei leneși, există o rețea bună de transport în comun (de zi și de noapte) care e scumpă în calitate de turist (aproape de 3 ori prețul transportului urban din București), dar super-ieftină pentru abonamente de lungă durată (cam 200 zloți, sau 200 lei pentru 6 luni).

Apoi, e vorba de oferta culturală. Dacă la capitolul concerte nu stă Cracovia excepțional, nu ezit niciodată să vizitez vreun muzeu sau vreo expoziție extraordinară. Nu m-am gândit vreodată că voi fi într-o expoziție Warhol, sau că voi fi uimit de o expoziție a unui artist român (cum este Tara von Neudorf) departe de casă. Și totuși, locuri precum Międzynarodowe Centrum Kultury (Centrul Internațional de Cultură) aduc cracovienilor genul acesta de întâlniri foarte faine. În plus, nu mi s-a întâmplat să vizitez vreo librărie fără să fie vreun eveniment, vreo lansare, sau vreo promoție care să nu te lase cu gura căscată. Iar Ogród Sztuki (Curtea de Cultură) este un loc foarte fain pentru discuții (sunt cam trei pe zi, de la discuții despre forma pompelor de apă pe care cetățenii doresc să le schimbe, asumându-și dreptul de a locui într-un oraș așa cum și-l doresc, la discuții despre filozofie sau identitate), dar și pentru a lucra pentru proiecte personale într-un spațiu foarte office, cu internet gratis (seamănă cu un tech hub) și cu acces la biblioteca metropolitană. Acolo, pe lângă cărți, poți împrumuta DVD-uri cu filme (inclusiv cinema românesc contemporan) cu pass-ul all-access gratuit pe care îl obții în 3 minute.

Muzeum Narodowe W Krakowie_Cracovia

Chiar dacă e mai scump decât media întregii Germanii pentru închirieri, orașul Cracovia are o ofertă genială de locuințe în centru, cu apartamente deosebite, duplexuri, foarte util partiționate și mobilate, în clădiri vechi și istorice. Să locuiești în Cracovia este, din perspectiva aceasta, un lux vizual și de confort. Iar ce îți lipsește în casă poți face oricum ‘afară’, de la spălatul rufelor (e plin de pralnia samo-obsługowa, sau laundromats) la mâncarea gătită (kuchnia domowa – bucătării de ‘casă’ abundă peste tot). Minusurile sunt locurile de parcare (foarte scumpe, deoarece Cracovia are un sistem de strefa – zone A, B, C și așa mai departe – în funcție de localizare, pe baza cărora se calculează tariful de parcare) și nu în ultimul rând încălzirea (deseori pe bază de electricitate, destul de scumpă).

Iar mâncarea este foarte ieftină, chiar și comparativ cu România. Dacă-ți place să gătești, cu cca. 100 zloți (=100 lei) poți avea tot ce ai nevoie pentru a găti acasă timp de o săptămână, pentru dulciuri, băuturi și snackuri. Dacă nu, există oricând foarte multe bar mleczny (literal, baruri de lactate) în care o porție de mâncare, sau două, sau chiar trei, pot fi cumpărate cu 10 lei. Din punctul acesta de vedere, nu am întâlnit o ofertă mai prietenoasă pentru mâncare. Cred că acesta este și motivul pentru care singurul McDonald’s pe care l-am văzut în Cracovia închide la 5pm (!) și este, de cele mai multe ori, gol. Din specialitățile locale reamintesc barszcz czerwony (borș de sfeclă roșie, disponibil și rece cu numele de chłodnik), pierogi (piroștile bucovinene, umplute cu orice de la brânză la căpșuni), și nu în ultimul rând bigos, un fel de mâncare superb de varză cu chimen. Dintre deserturi, sernik (cheese cake) mi-a câștigat atenția imediat, dar la fel de mult îmi place să consum cu moderație Pischinger (foaie de napolitană cu nucă sau ciocolată).

Oamenii sunt foarte prietenoși, dar dacă stai mai mult decât o săptămână, e desigur o alegere bună să înveți limba. Recent votată într-un post viral pe internet ca cea mai grea limbă, poloneza este uimitor de ușor de învățat in situ, pentru că pur și simplu cuvintele vor curge. Da, e greu să înveți o limbă cu 7 cazuri (și toate folosite în cele mai nebănuite feluri) și cu verbe diferite pentru acțiuni în curs de desfășurare sau deja realizate (adică verbe perfective sau imperfective), dar nu imposibil. Iar când vei descoperi că gromada este grămadă, că bryndza e brânză, și chiar și łopata e lopată, poți să iei asta ca o încurajare.

Ce m-a frapat la oamenii din Cracovia este viteza cu care se mișcă (și mi s-a spus că în Varșovia se mișcă încă și mai repede). Semafoarele se schimbă mai repede decât în orice alt oraș vizitat și nu e loc de ezitare la coadă, când intri într-o clădire, sau când comanzi ceva. În bar mleczny trebuie să aduci înapoi vesela, în restaurante majoritatea oamenilor se ridică de la masă și așteaptă la casă să plătească, iar pentru a te urca în autobuz sau tramvai, ei bine, stai la coadă.

Nimeni nu mi s-a părut neprietenos, și într-o oarecare măsură pot să spun că ‘slavii’ sunt mai latini decât noi românii. Cel puțin în măsura în care știu să se distreze. Nu la capitolul ‘siesta’, unde mai au mult de învățat (primul pas ar fi să-și dea jos paltonul când mănâncă în grabă), dar stau bine în majoritatea instanțelor în care i-am întâlnit.

Deși n-am venit aici să studiez, mi-a plăcut foarte mult tot ce am întâlnit referitor la viața universitară. Studenții sunt motivați, învață oriunde (de pe treptele magazinelor în tramvai, apoi în cafenea și apoi la bibliotecă) și în domenii precum minerit sau informatică școlile superioare din Cracovia excelează. Și nu trebuie să fii student să înveți ‘ceva’, cracovienii învață non stop (de exemplu, limbi străine – n-am văzut niciodată atâtea postere și anunțuri cu cursuri la peste 100 de școli pentru adulți, dar și tango, și nordic walking și orice!).

Cracovia este pentru mine varianta reușită a Bucureștiului. Foarte ‘pentru oameni’, în care fiecare știe care îi sunt responsabilitățile, dar și drepturile, în care te poți distra, dar și lucra și studia. Totul într-un peisaj foarte atrăgător, și cu o poftă de viață în jur care este iremediabil molipsitoare.”

PS: În iulie 2012, când m-am întors dintr-un student exchange program care-a avut loc în Polonia, am scris și eu despre Cracovia, comparând-o cu Varșovia. 🙂 



6 Responses to “Locuind în Cracovia (guest post)”

  1. Ah, Octavian, te invidiez. Tocmai am citit de dimineata articolul asta http://www.mhpbooks.com/krakow-named-city-of-literature/
    Sedere placuta!

  2. Cine nu-l invidiaza? 😀

    • carmen birla says:

      buna ziua
      Baiatulmeu trebuie sa faca interchipul de 4,5 luni in Cracovia si trebuie sa inchiriez o garsoniera pt aceasta perioeda el ajunge luni 29.08 2016 in Cracovia,ma puteti ajuta in acest senc.
      cu stima

  3. […] viata in Cracovia a mai scris si Octavian Logigan, iar despre Varsovia a scris mai demult Gianina Petrucă, dar și […]

  4. […] Cracovia, Polonia N-am fost în Polonia, deși a fost cât pe-aci dar a fost mai cu noroc Praga dar de când am cunoscut un cuplu de montaniarzi polonezi în Munții Rodnei ne dorim să luăm la picior și munții lor, cu escală în Cracovia. N-a fost să fie până acum dar despre „varianta reușită a Bucureștiului” – așa cum l-a numit Octavian Logigan poți citi într-un guestpost aici. […]

Leave a Reply

css.php