In seara asta m-am gasit scriindu-i unei prietene bune despre infruntarea unei presupuse probleme.
Si dupa ce-am apasat „Send”, m-am intrebat de ce sa nu impartasesc si cu voi povestea de mai jos:

Una dintre (putinele) drame din primul an de facultate a fost examenul la matematica („matematici aplicate in economie”), din primul semestru. Toata lumea spunea ca materia aia e cea mai grea, ca profii sunt naspa, ca nu se poate copia, ca se pica la greu etc.

La cursuri aveam un prof special, care nu ne explica nimic, era intr-un permanent dialog cu sine. Dar ma duceam la toate orele si ma chinuiam sa iau notitele in speranta ca acasa o sa inteleg ceva.Numai ca acasa nu ma uitam niciodata pe cursuri, fiindca mi se parea ca n-are sens sa incerc, ca oricum nu inteleg nimic. Saptamanile treceau si problema mea devenea tot mai apasatoare, o trasformasem singura intr-o povara. Si cu cat se apropia mai mult sesiunea, cu atat ma plangeam mai tare, pe la toate colturile: c-o sa pic examenul, c-o fi, c-o pati.

Si-uite asa a venit sesiunea si eu eram terminata psihic. Pur si simplu simteam o presiune imensa, dar fara sa fi facut vreodata ceva pentru materia respectiva. (seminariile erau sambata de la ora 9 si desi profu’ era tanar si vorbea pe limba noastra, „intamplarea” a facut ca eu sa-mi petrec mai toate sambetele pe munte, cu ATGR)

In prag de disperare, am rugat-o pe colega mea de camera, Andreea, PASIONATA de mate, sa-si rupa cateva ore din invatatul ei si sa incerce sa-mi explice si mie ceva, sa nu pic examenul ala blestemat. (era singurul pentru care-mi faceam probleme, la celelalte materii care-mi placeau speram sa iau 10) Si cum matematica era aceeasi si la facultatea ei, am inceput sa ma uit pe exercitiile rezolvate de ea, mi-a aratat cateva tipuri de exercitii, mi-a explicat ce e important sa retin, si incet-incet am inceput sa prind gustul. (mie in liceu matematica imi placea, atunci cand ma pricepeam la ea! :P) Simteam ca parca ajung pe o linie de plutire si ca totusi am si eu pamant sub picioare.

Cele 2-3 zile dinainte de examen le-am petrecut cu burta pe matematica, cu ore putine de dormit, sticle de 2l de Cola, 3-in-1 si lucrat pana dimineata devreme. Dar cand m-am dus la examen eram cat de cat ok, ma gandeam ca e imposibil sa nu iau macar 5-ul. Si cand am vazut subiectele am ras in sinea mea, spunandu-mi: „pentru asta am stat eu 3 zile legata de biroul din sala de lectura si de cartea de matematica?” Erau atat de simple!

Am luat pana la urma 7 la examenul ala, fiindca am gresit la calcule si n-aveam puncte in plus din seminar. (cred ca a fost cea mai mica nota din toata facultatea) Dar exercitiile au fost, intr-un final, simple.

Morala? Decat sa te complaci intr-o situatie „fara iesire”, mai bine rupi mata in doua! Niciun drac nu e asa de negru.