Primii mei paşi în tango

La primul curs de tango m-am dus fără aşteptări. Sigur, aveam în cap clasica scenă din “Scent of a woman” cu Al Pacino dansând-o pe Gabriell Anwar pe muzica lui Carlos Gardel… mă întrebam oare de câte cursuri e nevoie ca să ajungi să dansezi tango bine şi să nu-ţi baţi joc de muzica aceasta demenţială. Dar nu mă aşteptam să primesc un răspuns în seara respectiva, pe 4 martie 2013.

Aşa că am urcat în vestiarul de pe str. Părintele Galeriu nr 12-14 încrezătoare şi cu inima deschisă în faţa unui nou început. M-am schimbat (din tenişi în alţi tenişi 😛 ) şi m-am prezentat în sala de dans. Muzica era deja pornită, un cuplu făcea pe margine câţiva paşi în sens invers acelor de ceasornic, iar alţi câţiva indivizi îşi zâmbeau şi aşteptau semnalul lui Eugen (instructorul).

Fiecare curs de-atunci încoace a început la fel: cu 5 minute de încălzire, în cerc, unii cu faţa spre ceilalţi. Stăm drepţi, nu ne uităm niciodată la picioare şi nu căutăm cu disperare oglinda, ca să ne vedem mişcările. Printre primele lucruri pe care le-am învăţat, după mersul pe ritmul muzicii, a fost să mă obişnuiesc cu ideea că tangoul e un dans de improvizaţie. Că nu există corect sau greşit, sunt câteva mişcări de bază pe care trebuie să le înveţi şi apoi…sky is the limit. 🙂 [“In tango, ca şi în cazul învăţării unei limbi străine, mai întâi este necesară asimilarea alfabetului, şi abia apoi putem trece la formarea expresiilor şi a propoziţiilor. Abilitatea de a forma cuvinte şi expresii cu ajutorul unor litere este numită în tango improvizaţie.” (sursa)]

Cel mai greu mi-a fost să mă las condusă. Dacă la birou poţi fi cu un pas înaintea celui din echipa ta, anticipându-i  mişcările, în tango trebuie să-ţi urmezi partenerul întocmai, să joci după cum dictează el. Adică, aşa cum mi-a fost aseară  dat să aud, eu, ca femeie, trebuie să umplu golul pe care-l lasă bărbatul pe ringul de dans. Şi să răspund întocmai mişcărilor pe care le face el. Să nu mă duc cu piciorul acolo unde mi se pare mie că ar trebui, ci fix acolo unde trebuie. Adică unde vrea el. 🙂

Sunt abia la început, mă familiarizez cu termeni precum boleo, ocho, balanceo, cabeceo… dar ceea ce descopăr încet-încet despre comunitatea de tango românească mă bucură. Personal am început să tresar şi mai tare atunci când aud acordurile unui tango şi-mi doresc să vad neaparat piesa Un Tango Mas, care se pare că încă se joacă la Odeon.

Aşa că după prima lună de tango sunt determinată să merg mai departe, vreau să capăt încredere mai multă în mine şi să nu-mi mai cer scuze pe ringul de dans. 🙂

Dacă dintotdeauna v-aţi dorit să vă apucaţi de tango, dar n-aţi făcut-o niciodată, azi e cea mai potrivită zi! La Tango Tandem debutează o nouă  grupă de iniţiere, de la ora 21:00. Detalii aici, pentru bucureşteni.



4 Responses to “Primii mei paşi în tango”

  1. iordachec says:

    Tangoul este primul pas spre o alta dimensiune a calatoriilor.
    Stereotipurile cu Al Pacino dispar ca un abur cand incepi sa simti tango.
    La cat mai multe tande!

  2. Multumesc, Cristian!

  3. @Maria usor nu e. 🙂
    Cred ca difera de la persoana la persoana… Ce mie mi s-ar putea parea usor, pentru tine ar putea fi greu. De asemenea, cred ca relevante sunt si sporturile/dansurile pe care le-ai practicat inainte sa te apuci de tango…
    Concluzia ar fi asta: ca orice lucru nou de invatat, necesita atentie, determinare, perseverenta etc.

Leave a Reply

css.php