Rio de Janeiro, pentru fricoşi ca mine

Sâmbăta trecută am plecat pe la 7.30am din Juiz de Fora către Rio de Janeiro, într-o excursie organizată de Sistema Degraus de Ensino, şcoala în care eu fac voluntariat aici. Un autocar plin de copii, cântece şi veselie.

Am trecut printre câteva favele, am făcut un mic picnic în Parque da Quinta da Boa Vista, unde se află şi gradină zoologică, şi abia apoi am purces direct spre ZOO. Personal grădina zoologică din Rio nu mi s-a părut la fel de frumoasă ca cea din Berlin, însă păsările expuse acolo sunt absolut superbe şi chiar merită să le vedeţi, dacă aveţi ocazia. În plus, preţul pentru vizitare este ruşinos de mic, în comparaţie cu orice altceva din Rio. (Despre ZOO am detaliat pe blogul Paravion.ro, inclusiv adresă, preţuri şi program de vizitare)

După ZOO am servit masa la restaurantul din incintă. Clasic: orez, fasole, farofa, piept de pui, cartofi prăjiţi si banane prajite. Toate combinate.

Apoi am purces către Museu Nacional de UFJR, cea mai veche instituţie ştiinţifică din Rio de Janeiro. Clădirea muzeului obişnuia să fie rezidenţa familiei regale până la proclamarea Braziliei ca republică. Astăzi e cel mai mare muzeu de istorie naturală şi antropologie din America Latină.

Interesant, dar dintre cele două, eu prefer grădina zooligică. Copiilor însă, deşi mi-a venit greu să cred, le-a plăcut mai mult muzeul!

Buuun, pe la 16.00 vizitarea celor două obiective se terminase, urma un alt picnic în parc şi întoarcerea spre Juiz de Fora. Dar eu am ales să rămân şi sâmbătă noaptea în Rio de Janeiro. Dacă tot eram acolo… 🙂

Îmi rezervasem cu 65 reais (107 lei) un pat într-o cameră de 4, la hostelul Rio Deal Bed & Breakfast, în Copacabana. Aşa că am pornit la drum. Mă bucura faptul că era încă lumină. (în perioada asta în Brazilia se întunecă pe la 17.30-18.00)

Sinceră să fiu nici măcar nu mă uitasem pe hartă să văd cam pe unde e grădina zoologică situată. Ştiam doar că trebuie să ajung pe strada Santa Clara, în Copacabana. Am întrebat un gardian şi mi-a zis că pot să iau ori autobuz direct ori metrou, fix din faţa parcului Quinta da Boa Vista.

La ieşirea din parc am mai întrebat o dată, doar ca să fiu sigură. Am găsit un cuplu liniştit, pe o bancă. Mi-au arătat direcţia, dar mi-au sugerat să merg prin parc, fiindcă sunt mai protejată. Pe stradă cică aş fi fost expusă… aveam oricum un strop de adrenalină combinată cu teamă (gazda mea îmi spusese deja ca în niciun caz să nu scot camera foto când sunt singură, să am grijă etc.), dar treaba devenea serioasă. Am părăsit parcul, am traversat strada, şi era o maşină de poliţie chiar acolo, dar parcă tot nu mă simţeam în siguranţă… Eram hotărâtă să merg cu metroul, dar în ultimul moment m-am răzgândit. Urcam pe pasarelă când am văzut că autobuzele plecau fix de acolo, direct spre Copacabana. Am plătit biletul de 2.75 reais (4.5 lei) şi-am plecat de-acolo. Aproape am fost singurul călător, aşa că am avut timp să discut cu „trocador„-ul (persoană angajată să vândă bilete, are un scaun special, în autobuz), să-l rog să mă anunţe el când ajungem aproape de strada Santa Clara.

Autobuzul m-a lăsat extrem de aproape de hostel, cred că am mai mers 5 minute pe jos. La intrare nu era niciun indicator de hostel (presupun că pentru siguranţa turiştilor), dar m-am orientat după numărul imobilului: 136.

Două porţi de fier mai târziu, şi-am ajuns să-l cunosc pe Rodrigo, unul dintre cei 3 tipi care se ocupă de hostel. Mi-a făcut un tur de prezentare, am primit lacăt, prosop, lenjerie de pat şi apoi l-am luat la întrebări despre zona în care locuim, mijloace de transport, obiective turistice etc. Adevărul e că trăgeam de timp, fiindcă încercam să-mi fac curaj să plec iar singură pe străzi (deja era noapte). Iar hostelul era genial, e cel mai mişto hostel în care am fost până acum: mobilier nou & cu bun gust, 2 laptop-uri pentru clienţi, fructe, muzică faină,  internet rapid (!), plasmă, terasă cu grătar, duşuri suficiente şi curate, super bucătărie  + oameni prietenoşi cu care să stai oricând de vorbă.

Dar n-ajunsesem în Copacabana ca să stau în hostel, aşa că într-un final am plecat spre plajă, care era la doar 3 străzi distanţă. (200m?)

M-am plimbat din Copacabana până-n Ipanema şi-napoi, am mâncat tapioca cu  brânză şi cocos (servită precum o clătită) şi-apoi am primit sms de la Alexandra, cu care speram să mă întâlnesc în Lapa. Alexandra e din Cluj, a fost AIESEC trainee acum 2 ani în Juiz de Fora, şi e românca despre care scriam acum 2 săptămâni, fără să am habar cine e. Mi-a lăsat un comentariu pe blog, i-am lăsat un mesaj pe Facebook, iar apoi ne-am întâlnit în Rio de Janeiro, unde ea lucrează în prezent. Mică-i lumea, nu?

Ca să nu plec singură din hostel, i-am întrebat pe toţi cei prezenţi dacă aveau de gând să iasă în oraş în seara respectivă. 🙂 Şi-asa m-am împrietenit cu 3 franţuzoaice cu care am împărţit un taxi până în Lapa. (26 reais = 42 ron)

Însă despre peripeţiile din seara respectivă şi despre cum am urcat a doua zi pe jos până la statuia lui Iisus vă voi povesti în articolul următor!