În prima zi când ne-am aşezat la rând la teleschi mă cuprinseseră nişte emoţii teribile, fără să-mi explic exact de ce, fiindcă mai urcasem de suficiente ori cu teleschiul (în trecut) ca să nu am motive de panică. Vreau să vă spun că după primele 3 urcări nu mai am niciun fel de emoţie, odată ce am prins crosa cum trebuie. Ba chiar îmi place să urc cu teleschiul, am timp să mă relaxez, să-mi pun gândurile în ordine, să admir peisajul şi din când în când să împărtaşesc impresii cu unul din colegii mei.

Astăzi l-am auzit în continuare pe Toma zicând că mai întâi trebuie să învăţăm să cădem controlat, şi abia apoi să schiem. Şi pe Marius (instructorul) zicându-i lui Cristi că nu-l fură pe el, ci se fură singur. -> despre asta a scris şi Nebuloasa aici.

Apoi, am aflat (cam târziu) că al meu corp are un centru de greutate, şi că mi-e mai greu să virez la dreapta. Să vedem azi cum o dreg pe asta.

E clar că m-a prins rău de tot microbul; nu ratez nicio repriză de schi când se pune problema. (ce febră musculară) Pe schiuri mă întorc la Bucureşti, am zis! 🙂

#schiem este prima tabară de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford, Perla Paltinisului şi Buonavista.