Cum ne-am dat cu mașina pe gheață

Când am plecat joi la drum cu #Goodyear4x4, speram să dăm de zăpadă. Era nu doar dorința mea, ci și a lui Dragoș Asaftei.

Și-am avut zăpadă din plin. Vineri dimineață, imediat ce ne-am pus în mișcare, din Lepșa spre Cheia, via Târgu Secuiesc și Vama Buzăului, a început să ningă. Iar noi ne bucuram ca niște brazilieni care vedeau zăpadă pentru prima oară în viața lor.

Răzvan avea un playlist intitulat Music to sing along și, în timp ce conducea, se amuza traducând mot-a-mot versuri din melodii: Beat it (Bate-o), What is love (Ce e dragostea), I love Rock&Roll (Iubesc rock&roll-ul), Everybody is looking for something (Toata lumea se uită după ceva) etc. Din când în cand, însă, Răzvan îî anunța pe ceilalți doi șoferi prin stație: „avem Asaftei pe plafon„. Și până termina el de zis, Dragoș era deja ieșit pe geam, ca să mai tragă 2-3 cadre, să mai facă un panning etc. Ce n-ar face un fotograf bun pentru un cadru bun?  

(iată-l, așadar, pe Asafteiu de plafon 😛 )

Ne-am oprit la un moment dat în Vama Buzăului, la rezervația „Valea Zimbrilor”, unde i-am îmblânzit cu sfeclă roșie pe zimbrii Mitică & Ionică. 🙂 În plus, am surprins pe cameră și dragostea de mamă de zimbru:

(intrarea costă 2 lei, să mergeți să-i vedeți, dacă aveți drum prin zonă)

Şi cum conduceam noi aşa, fericiți, pe un drum forestier, la un moment dat s-a terminat drumul. Eram 3 maşini (Mercedes-Benz ML) în coloană şi nicio şansă să continuăm. Dar nici să întoarcem. Să coborâm cu spatele era singura soluţie.

(momentul decisiv, când însuși Doru Panaitescu a gândit, chiar dacă n-a afirmat: e groasă…)

Şi iată cum a apărut oportunitatea de a testa șufele, copacii de pe margine, şenilele, rezistenţă la -4 grade şi forţa noastră, a tuturor…

Recunoaștem, ne-am chinuit un pic să întoarcem mașinile și să revenim la drumul corect, unde ar fi trebuit să facem stânga, nu dreapta. Dar totul e bine când se termină cu bine.

Sâmbătă dimineața l-am auzit pe Doru Panaitescu zicând la micul dejun: azi o sa fie mai lejer traseul. Dar n-a fost.

Pe drumul dinspre Comandău spre Nehoiu, prin Penteleu, am dat de gheață. Patinoar curat. Am vrut să cobor la un moment dat din mașină, iar în clipa în care am pășit, în bocanci de iarnă, afară din mașină, am alunecat în genunchi. Deci un om nu era în stare să stea în picioare pe gheața aia, dar o mașină de peste 2 tone avea să coboare fără să alunece în prăpastie? Da.

(foto: Dragoș Asaftei)

Am parcurs 35km în 2h15′, doar cu DSR-ul activat. După ce-am ieșit de pe traseul acesta greoi & periculos, l-am auzit pe Răzvan (care până atunci oprea foarte des ca să șteargă camerele de filmat montate sus pe mașină), zicând: Nu mai am nici baterie la cameră, dar nu mai îmi pasă. Iar Doru, expertul nostru în off-road a completat cu: „Adevărul e că am mai mers pe zăpadă, pe noroi, pe nisip, pe piatră. Dar pe sticlă nu am mai mers până azi.”

Bun, după proba nr. 1 – gheața -, a urmat proba nr. 2 –  copacul căzut în mijlocul drumului.

Dar p-asta am trecut-o ușor. Și-apoi, în drum spre prânzul de la ora 18.00, ne-am bucurat de fotografiile pe care ni le făcusem la ieșire din Covasna, într-un tren abandonat, care avea țurțuri în loc de geamuri.

Duminică, înainte să plecăm spre București, ne-am plimbat un pic prin Cheile Tișiței și ne-am pozat cu țurțuri la cap.

Apoi am pornit spre Canionul de Sare de la Meledic, pe care voiam să-l vedem pe lumină. Doar că n-am luat-o pe drumul principal, ci pe o scurtătură de-a lui Doru, care la un moment dat s-a înfundat, iar. Dar excursia asta n-a fost despre destinații sau obiective turistice, ci mai degrabă despre drum în sine. Și noi ne-am bucurat din plin de drum.