Vineri pe la prânz, când încă eram la birou, mă gândeam că dacă n-am fi sărbătorit și ziua lui Dan weekendul ăsta, aș fi anulat fără prea mare regret excursia planificată în Măcin, mai ales că se anunța ploaie continuă și aveam o căruță de alte lucruri de făcut.

Sâmbătă dimineața, când a sunat alarma telefonului la 5.50, după fix 3 ore de somn, mi s-a părut că-i o glumă proastă, și mă simțeam de parcă n-aș fi dormit deloc. Am înjurat în gând dar mi-am văzut de bagaje.

Iar după câteva ore de moțăială pe autocar, imediat ce am parcat lângă o cariera de piatră din munții Măcin (în valea Serparu), lucrurile parcă stăteau deja altfel. Am intrat pe traseu (spre Culmea Pricopanul) și ziua s-a schimbat la față: s-a transformat într-una bună, minunată, memorabilă.

Deși munții Măcin nu sunt înalți, cel mai înalt vârf fiind Țuțuiatu cu 467 m, totuși culmile stâncoase și diferența de nivel față de lunca Dunării îî dau un aer impozant. Și fiind început de aprilie, mirosul copacilor proaspăt înfloriți a contribuit la fericirea grupului de 50 de prieteni Ecoxtrem. 🙂

Apoi, traseul nostru de dificultate scăzută din Parcul Național Munții Măcinului a continuat cu o vizită la crama Curtea Regală, pentru degustare de vin. Zâmbete și voie bună, vă imaginați. 🙂

Iar seara ne-am desfătat în restaurantul hotelului cu dansuri macedonești, ca să intre storceagul bine.

Gata, despre ziua de duminică vă povestesc mâine! Important e să rețineți că realitatea bate prognoza meteo!