Prin Țara Sfântă și dincolo de ea

Cea dintâi călătorie a mea peste hotare ar fi trebuit să fie în Israel. Am crescut visând la Marea Moartă, Eilat și sucurile naturale băute pe coasta Mediteranei. Cum majoritatea evreilor din România care au rămas în viață după al doilea război mondial au emigrat în Israel, și unchiu’ Mendi, căsătorit cu mătușa tatălui meu, Vicky, s-a refugiat în Țara Sfântă. (fiind sfântă pentru toate religiile avraamice, inclusiv creștinism, iudaism, islam și Credința Baha’i.)

Și după ce-au reușit să-și construiască o viață îndestulată acolo, au început să-și petreacă vacanțele în România. În fiecare vară ne aduceau dulciuri și jucării deosebite, cafea și dolari, povestindu-ne despre viața lor (cu scenariu de roman), și invitându-ne la ei în Tel Aviv. Mama și cu tata și-au petrecut un fel de lună de miere acolo, prin ’90, dar eu n-am apucat, pentru că de când mă știu, regiunea respectivă a fost scena conflictului arabo-israelian și nimeni n-a vrut să-și asume răspunderea asupra-mi.

Și am crescut cu frustrarea asta, că am niște unchi în Israel, pe care vreau să-i vizitez, dar nu pot, din cauza situației conflictuale și-a tuturor războaielor purtate și nepurtate. Căci, din câte înțeleg, arabii au încercat sa distrugă Israelul, într-un fel sau altul, dintotdeauna.

Când am împlinit 18 ani mă gândeam deja că “this is it”. Numai că-n 2006 a-nceput un al doilea război libanez (Războiul dintre Israel și Hezbollah), și iar s-au înrăutățit lucrurile acolo. Și iar s-a amânat plecarea mea. Și tot așa, până a devenit târziu. În octombrie 2011 unchiul Mendi a fost răpus de Alzheimer și de bătrânețe. Îmi aduc aminte că la momentul respectiv iar mi-am reproșat că n-am ajuns la ei. (și nici ei nu mai veniseră în România în ultimii ani)

Până anul trecut, când credeam că într-un final voi ajunge s-o vizitez măcar pe Vicky, împreună cu tata. Din nou a fost târziu, fiindcă așa-i viața, imprevizibilă.

Motiv pentru care, anul acesta, de ziua de căsătorie a alor mei, i-am făcut cadou mamei un bilet dus-întors spre Tel Aviv, pentru o călătorie pe care aveam s-o facem împreună. N-am vrut să mă entuziasmez prea tare, fiindcă nici n-am apucat să-i dau vestea mătușii, c-am aflat că a căzut, și-a rupt piciorul și e imobilizată la pat într-o clinică de recuperare. Așa că am luat lucrurile ușor, cu o dorință mare de a ajunge în Tel Aviv să mai povestesc măcar o dată cu mătușa care a trăit o viață numa’ bună de roman, dar cu acceptarea că la vârsta dumneaei (88 de ani), orice se poate întâmpla.

În cele din urmă, am ajuns pe 7 martie 2014 în Tel Aviv. De 8 martie m-am plimbat cu mama de-a lungul promenadei Tayelet, iar în restul timpului am ascultat povești cu și despre dragoste, cu toate greutățile ei.

Da, mai bine mai târziu decât niciodată, dar aveți grijă să nu fie prea târziu. 



7 Responses to “Prin Țara Sfântă și dincolo de ea”

  1. Anca says:

    Ce tare! Bine ca ai ajuns intr-un final. Si eu am niste destinatii de-asta, la care tot visez dar nu prea mai ajung pe-acolo. Insa mi-am propus sa remediez lucrurile. Planuiesc vreo doua calatorii deosebite in iunie si octombrie. 🙂

  2. soso says:

    am vazut ca sunt reduceri acum sper sa ajung si eu candva

  3. @Anca, destinatii unde visez s-ajung sunt multe, dar pentru Israel aveam o curiozitate si-o chemare aparte.

    Unde planuiesti sa mergi? Tell me more, tell me more! 🙂

  4. @soso, da, in ultima vreme a scazut si pretul biletelor de avion spre Tel Aviv. In plus, din iunie 2013 a aparut si zborul Bucuresti-Tel Aviv, cu Wizz Air, care e lowcost.

  5. soso says:

    cu lowcost chiar nu as zbura .. si asa am putina teama de avioane de cand cu cel disparut fara urma :))

  6. @soso, în 2013 au fost doar 265 de victime înregistrate în 29 de accidente. Ceea ce înseamnă că avionul rămâne cel mai sigur mijloc de transport. Detalii aici: http://blog.paravion.ro/2014/01/15/2013-cel-mai-sigur-an-din-istoria-aviatiei-civile-dupa-numarul-victimelor
    Eu am zburat si cu lowcost, si cu avioane de linie. Si cred ca diferenta dintre ele nu se refera deloc la siguranta pasagerilor, ci mai degraba la confortul lor. Platesti mai mult, primesti mai mult.

  7. […] PS: au trecut 3 ani de la ultima noastră călătorie împreună. […]

Leave a Reply

css.php