În dimineața zilei de 6 iulie m-am trezit pe la 7.15, am strâns repede cortul și am împachetat ultimele bagaje (rucsacul de tură era 95% pregătit din seara precedentă), dar ne-am moșcăit rău cu micul dejun franțuzesc cu croissante și iaurt cu piure de castane.
Am ajuns abia la 10 și un pic la trenulețul de Mont Blanc, și până la urmă am reușit să urcăm abia cu trenulețul de la ora 11. Cel programat pentru 10.30 pur și simplu n-a mai apărut. (orarul complet aici)
Biletul a costat 36 euro, dus-întors. Călătoria e fascinantă dacă vremea e frumoasă, trenulețul acesta cu cremalieră are o putere incredibilă, împinge 2 vagoane, de la 850 m (Saint-Gervais) până la 2380 m (Nid D’Aigle). Și face stație și la Bellevue.
În tren verificăm încă o dată prognoza meteo de pe vârf: se anunță vânt de 60km/h și nori. Se spune că prognoza meteo din Chamonix e foarte precisă. Dar noi nu ne descurajăm.
După aproximativ o oră de urcat cu trenulețul, urmează un urcuș de vreo 2h – 2h30′ până la refugiul Tete Rousse, la 3.167 m, printre ibecși foarte prietenoși.
(iată refugiul!)
(deși pe site-ul lor scrie altceva, e bine să știți că dacă aveți legitimație de membru al Clubului Alpin Român, beneficiați de 50% reducere la prețul cazării)
Planul era să ajungem la Refuge de Tête Rousse, să lăsăm rucsacii grei și să facem o tură de aclimatizare până la Refuge du Gouter și înapoi, ocazie cu care ne familiarizam un pic și cu traseul pe care urma să-l parcurgem pe timp de noapte. Dar, pentru că luni am ajuns târziu la Tete Rousse, n-am mai plecat pe traseu. Sinceră să fiu, eu m-am bucurat foarte tare, nu mă încânta deloc (dar deloc!) panta pe care o vedeam în fața ochilor, între Tete Rousse și Gouter.
(sus pe centru e vechiul refugiu Gouter, iar în dreapta, „OZN”-ul care se vede e noul refugiu Gouter, deschis în 2012, unde cazarea costă 75 euro/noapte)
(ședința tehnică, dom’ profesor și discipolii :P)
Așa că ne-am petrecut după-amiaza în liniște și voie bună, cu burta la soare, admirând Le glacier de Bionnassay, avalanșele și căderile de pietre de pe Grand Couloir.
(crocs de la cabană, n-ai voie cu bocancii în interior)
(poteca ce traversează limba de zăpadă din stânga, acolo e Grand Couloir)
Am savurat o veritabilă supă la plic.
Am încheiat cu apusul în Alpi. Și somn, de pe la 21.00.
PS: varianta video a poveștii. 🙂
To be continued
3 comentarii