Weekendul în care-am urcat pe Musala

Am multe motive pentru care vinerea trecută am ajuns la 7.30 la locul de întâlnire, dar de fapt n-am nicio scuză pentru faptul că am întârziat O ORĂ!!! și am ținut pe loc 2 autocare pline de somnoroși nerăbdători să vadă zăpada de pe Vf. Musala. Momentul în care am urcat jenată în autocar a fost probabil unul dintre cele mai penibile din viața mea. Mai ales că unii confrați întorceau capul după mine, numa’ numa’ să fie siguri că mă țin minte tot weekendul ca fiind persona non grata

Am reușit după vreo 40 de minute să mă calmez și încet-încet să mă relaxez… Am întârziat enorm (la 7 fix abia mă trezisem!), am comis-o grav, mi-am învățat lecția, dar n-aveam de gând să las întâmplarea asta să-mi marcheze negativ întregul și mult-așteptatul final de săptămână.

Drumul până la graniță a fost rapid, îmi amintesc că pe la 8.50 deja treceam podul spre Bulgaria, la 9.00 îi zâmbeam polițistului de frontieră, iar la 11.30 ne uitam la eclipsă cu niște ochelari din ’99.

Apoi picătura chinezească: am ajuns la hotelul Rila din Borovets pe la 15.30. La fix pentru a număra resemnați minutele care mai aveau să treacă până când se încheia programul instalațiilor pe cablu. Dar bine că există și nocturnă!

priveliste din hotel Rila (Borovets) _Bulgaria

(priveliște din camera de hotel; da, e amplasat fix la baza pârtiei)

Așa că imediat după ședința tehnică de la 19.00, i-am luat pe Alexandra & Bogdan, ne-am urcat pe schiuri și am profitat la maximum de cele 2 ore de nocturnă. Pârtiile lungi și minunate de la Borovets erau impracticabile acum (telegondola funcționează din păcate doar până la 16.30), dar pârtiile astea mici au fost suficiente cât să ne facem damblaua. Mai mult de două ore oricum n-ar fi fost recomandat să-mi forțez genunchii, având în vedere că dis-de-dimineață plănuiam să urcăm pe Vf. Musala, cel mai înalt vârf montan din Bulgaria (și din întreaga Peninsulă Balcanică), la 2925 m altitudine.

Ski Map_Musala_2015_Borovets

Sâmbătă dimineața, de rușine pentru ziua de vineri, am coborât prima la masă, just to be sure. 🙂 Planul era ca la 8 să fim cu toții la telegondolă, să urcăm primii, imediat ce se deschid porțile la 8.30. Dar socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Telegondola se scumpise de la 10 leva la 15 leva, și deși am încercat să-i convingem să ne lase măcar cu 10 minute mai devreme să urcăm, fiind grup mare de 90 de persoane, n-am reușit. Nu-ncepuse bine ziua, părea că suntem cam dezorganizați și un pic întârziați.

IMG_20150321_083452

Dar cui îi păsa? Cu cât ne apropiam de Yastrebets, staţia superioară a telegondolei, la 2369 m, cu atât peisajul devenea din ce în ce mai… alb, feeric. Iar eu am avut inspirația de a mă urca în aceeași gondolă cu un bulgar getbeget, snowboarder & biker, pasionat de-al locului, cunoscător al munților, care vorbea repede și plin de entuziasm despre cât de multă zăpadă e și despre cum weekendul acela era cel mai bun weekend de ski din ultimii 8 ani. Replica zilei, venind din partea lui: “This is like a cake with cream, my birthday cake!

Bun, pe la 9.30 ne-am mobilizat și-am plecat pe traseu. Am exersat de vreo câteva ori alergatul în grupuri mici de pe o latură a pârtiei pe latura cealaltă, mai ceva ca oile. :p

_REV9498

_REV9515

_REV9530

Zăpada era neatinsă, pufoasă, numa’ bună pentru bulgăreală, greoaie pentru urcat; aproape că nu exista potecă. Dar uitasem de vârf și ne bucuram cu toții de zăpadă & de vreme, aveam o plăcere de nedescris.

16900127616_b7f3ab3369_k

_REV9543

Pe la 11.15 am ajuns cu chiu cu vai la Cabana Musala. Întrucât deja erau șanse mari să nu mai urcăm pe vârf din lipsă de timp, eu una n-am mai stat nici 2 secunde să-mi trag sufletul, am pornit mai departe cu primul grup, spre Refugiul Everest. Practic, la cabana Musala cei din clubul Oxigen (organizatorii) au hotărât împărțirea grupului de 90 persoane în 3 segmente: un grup care a tăiat poteca și a urcat pe vârful Musala (aproximativ 40 de persoane), 30 persoane care au mers până la Refugiul Everest și un alt grup care a rămas la Cabana Musala. În felul acesta, fiecare a mers în ritmul lui și s-a bucurat de o expediție frumoasă!

Primul grup, de care m-am lipit și eu, a ajuns pe la 12.20 la refugiul Everest, și după o pauză scurtă de apă/fructe uscate/ciocolată ne-am pornit spre vârf. Totodată, ne-am asumat faptul că există șansa să nu mai prindem ultima gondolă care cobora la 17.00, ceea ce ar fi însemnat să coborâm pe jos și de la 2369 m la 1350 m.

Traseul spre vârf a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă deja puteam vedea Lacul Înghețat (care era pe bună dreptate înghețat & acoperit de zăpadă) și munții de jur împrejur.

11061763_10152954977663153_4261649904277806921_n

11072777_10152954977993153_6460888370518608879_n

 

Varful Musala iarna

Pe vârf, efectiv, m-am bucurat doar de poza de grup. În rest, deși am avut parte de o vreme absolut genială, vântul puternic mi-a domolit avântul de a face poze.

Asociatia Oxygen pe varful Musala

Îî mulțumesc totuși Nelei Macovei pentru această amintire:

Elena Ciric _ vf Musala

A urmat apoi coborârea, la 13.30 deja eram iar la refugiul Everest, unde ne înfruptam dintr-o caserolă cu slănină. 🙂

16308151013_ba58e852a7_k

16926901102_5d90f36a36_k

 16718567037_ab6cae3584_k

Iată că mai aveam la dispoziție 3 ore lejere pentru a coborî la timp la gondolă. Timp berechet.

Și deși recunosc că am cam tras de mine pe ultima pantă, la 16.05 mă urcam cu succes într-o gondolă. Reușisem, urcasem pe vârful Musala în cea mai frumoază zi cu putință. 

Partea nasoală a venit la hotel, când ne-am văzut cu toții la față, fără ochelari de soare, cagule, căciuli etc.: unii mai pârliți ca alții. Eu m-am bronzat atât cu urme de la ochelari, cât și de cagulă, suficient cât să dau explicații vreo câteva zile la rând. 🙂

(Mulțumesc Cristi Cochină & Silvestru Zamfir pentru o bună parte dintre fotografii, și vă mulțumesc tuturor că m-ați așteptat. Aș fi ratat un weekend minunat.)



2 Responses to “Weekendul în care-am urcat pe Musala”

  1. Cristian says:

    :)) ce misto,bravoo.as fi vrut sa fiu si eu acolo:D

  2. […] Pe Musala am urcat în martie, și urmează săptămâna viitoare Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Europa occidentală, având aprox. 4.810 m. Da, nici mie nu-mi vine încă să cred. […]

Leave a Reply

css.php