City break în Glasgow

Glasgow este cel mai mare oraş al Scoţiei, al treilea din Marea Britanie şi cel mai mare port din Regat, dar şi locul unde se află faimoasa Universitate din Glasgow. Iar ruta Bucureşti – Glasgow a fost de curând (decembrie 2015) inaugurată de Wizz Air, așa că n-am stat prea mult pe gânduri când am apăsat buy tickets. 

La prima vedere, Glasgow nu e un oraș frumos. E gri, ploios, rece, cu clădiri vechi neîngrijite și cu amestecuri neuniforme de vechi și nou. Ei se laudă cu stunning architecture și cu reședințele lui Charles Rennie Mackintosh, dar am văzut și orașe mai frumoase. 🙂

Și totuși, Glasgow e o alegere bună pentru 3-4 zile departe. Iar când zic 3-4 zile mă gândesc că două zile sunt suficiente în Glasgow, dar în celelalte zile puteți vizita Edinburgh (la 50 de minute distanță cu trenul, costă 11 lire dus-întors) și Stirling (la 43 de km distanță, tot aprox. 50 de minute cu trenul) sau Loch Lomond & The Trossachs National Park.

(good food, cold drinks and great events, all within the spectacular architecture of their original Merchant’s marketplace)

 (People’s Palace, în Glasgow Green – înăuntru e o mică seră, o cafenea simpatică și un soi de muzeu cu intrare gratuită)

Glasgow este un important centru academic, cu patru universități mari: University of Glasgow, University of Strathclyde, Glasgow Caledonian University și University of the West of Scotland. Cred că așa se explică și viața de noapte vibrantă, și toți oamenii beți, veseli și gălăgioși care se plimbă prin fața pub-urilor. Deci da, e un loc plin de viață, mult mai tumultuos față de capitala Edinburgh, de exemplu.

Iar cea mai frumoasă priveliște am găsit-o în… cimitir. 🙂 The Glasgow Necropolis.

Pentru cazare vă recomand Euro Hostel Glasgow, e decent dpdv calitate-preț. Am plătit 88 de lire pentru 3 nopți și încă 24 de lire pentru mic-dejun. Deci 655 lei 3 nopți de cazare în cameră twin + mic-dejun. Noi am beneficiat de priveliștea de la etajul 9:

În pub-ul de la parter (Mint & Lime Bar), în care se servește mic-dejunul, au și o ofertă super avantajoasă pentru prânz/cină: meniu pentru 2 cu băuturi la alegere – 10 lire. Însă burgerii nu sunt neaparat cei mai buni. Sunt chiar nasoi, aș zice. 😀

Vreți un burger delicios? Vă recomand Philly Burger la Molly Malone’s – 8 lire.

Și musai să încercați carrot cake-ul de la Riverhill Coffee Bar.

Un alt loc fain: Yo Sushi – un restaurant cu multe tipuri de sushi, preparate în fața voastră și puse pe o bandă circulară de pe care puteți selecta ce vreți. Mai ales dacă mergeți într-o zi de luni, ca să prindeți Blue Mondays, cu oferta de £2.70 pentru aproape orice bol. Supa cu fructe de mare este PICANTĂ, dar super gustoasă!

Când vă veți plimba pe Sauchiehall Street și pe Buchanan Street, neaparat să intrați în Princes Square mall, chiar dacă n-aveți chef de cumpărături (scumpe). Clădirea e pur și simplu superbă! St. Enoch Centre e cel mai mare dintre mall-uri (și e la 2 pași de Euro Hostel Glasgow), dar și cel mai urât. O clădire imensă și foarte aiurea folosită.

În rest, da, sunt destul de multe magazine, chiar prea multe, aș zice, pentru un orășel al cărui centru e foarte mic. Vă recomand Sainsbury’s de la parterul Buchanan Galleries, pentru ușurința cu care vă puteți bucura de self-service check-outs. Atenție: majoritatea cafenelelor se închid la 5, iar după 10 pm nu se mai vinde alcool în supermarketuri.

Orașul are multe facilități pentru o gamă largă de activități culturale, de la curling la operă și balet, de la fotbal la artă; are de asemenea o mare varietate de muzee, de exemplu cele dedicate transportului, religiei sau artei moderne – The Gallery of Modern Art (GoMA). Noi am prins festivalul de muzică Celtic Connections, iar în februarie urmează Glasgow Film Festival, între 17-28. Multe dintre locațiile culturale au prins viață în 1990, când Glasgow a fost Orașul european al culturii. Iar detalii despre toate evenimentele mondene găsiți pe peoplemakeglasgow.com.

Ce mi-a plăcut foarte tare: faptul că e un oraș în care chiar te poți descurca oriunde cu cardul, fără mărunțiș. Ca turist n-am folosit transportul în comun (decât atunci când am luat 3 stații autobuzul 500 de la Glasgow International Airport spre centrul orașului), însă Glasgow are metrou din 1896 și un sistem precis de autobuze, ca-n orice țară vestică.

Oamenii, scoțienii, sunt extrem, dar extrem de politicoși. Își cer ei scuze pentru micile gafe pe care le faci tu. Cu accentul, da, e destul de greu să-i înțelegi. Aproape la fel ca și cum ar vorbi o limbă străină pe care n-o cunoști. 🙂 Iar femeile sunt la fel de nebune ca vecinele din Anglia: poartă sandale fără dres, când afară sunt doar câteva grade și plouă.

Una peste alta, Glasgow e un orășel simpatic pentru un city break, dar nu mi-ar plăcea să locuiesc acolo, vremea și băutura în exces nu-s deloc pe gustul meu. 

PS: Când am aterizat în Glasgow, steward-ul, un pic pierdut, ne-a urat „Welcome to Ireland, Bun venit în Scoția” 🙂 Ar fi fost simpatic să facă o glumă bună pe tema asta, dar n-a fost atât de spiritual.