Copilăria mea, în 3 cuvinte

Sabina m-a rugat aseară să-i scriu 3 cuvinte care mi-au definit mie copilăria. Și, fără să văd ce-au scris ceilalți, mi-au venit în cap astea 3: cartofi prăjiți, joacă, lego.

Cartofi prăjiți, fiindcă erau mâncarea mea preferată. Îi asociez direct cu mamaia Mița, care făcea cei mai buni cartofi prăjiți din lume. Prăjiți în untură, desigur. (Mamaia trăiește, are 85 de ani, dar nu mai poate să-mi facă cartofi prăjiți. Și nici să-mi dea cafea cu 2 lingurițe de zahăr, cum îmi dădea ea, în ceșcuța mea roșie) În plus, am avut o perioadă destul de lungă în care nu mâncam altceva decât cartofi prăjiți și cașcaval pane. (în concedii)

Joacă, fiindcă despre asta e copilăria, despre joc și joacă. Mă jucam de-a vânzătoarea, de-a doctorița sau de-a v-ați ascunselea până după zece noaptea, când o auzeam pe mamaia Mița cum striga din poartă: Elenaaaaaaaaa, hai acasă!

Lego, fiindcă ăsta era cumva fructul interzis pentru mine. Frate-miu avea un Lego tehnic și mi se părea cel mai tare joc,  mai ales când îl vedeam pe el cum construiește mașinuțe și elicoptere cu motor. Puteam să mă joc cu orice din casă, mai puțin cu lego-ul ăsta. Și firește că voiam lego. Dar nu orice lego, ci lego-ul lui.

Dacă-aș fi din nou copil, aș citi mai mult. De jucat m-am jucat, dar de citit simt c-aș fi putut citi mai mult. 🙂

Voi, ce-ați face?



4 Responses to “Copilăria mea, în 3 cuvinte”

  1. Georgiana says:

    De-a vânzătoarea iubeam și eu iubeam să mă joc! 🙂

  2. Ionut - fratele mai mare says:

    Nici acum nu ti-as da lego-ul meu tehnic..il pastrez pentru Alex cand se va face mare 🙂

Leave a Reply

css.php